Tridentul brașovean – Masivele Piatra Mare, Postăvaru și Ciucaș
Acesta-i Brașovul, un Munte în munte; Acesta-i Brașovul din Tâmpa spre Șchei; Fiorul carpatic aici te pătrunde; Oraș cu lumină oraș cu idei; Pe străzile lui mai coboară și cerbii; Pe treptele Bârsei sublim defileu; Brașovule iubit; Eterna noastră punte; Ești om la infinit și radical de munte.
Cu ce cuvinte aș putea descrie mai bine Brașovul, unul dintre cele mai vechi și fermecătoare orașe ale României. Pe bună dreptate aș putea numi Brașovul ca nod orografic montan. De fiecare dată în majoritatea drumețiilor montane pe care le-am efectuat a trebuit să calc prin bătrânul Brașov în Postăvaru, în Piatra Mare, în Baiului, în Bucegi, spre munții Harghitei, munții Călimani. Brașovul fostul Kronstadt a fost atestat documentar pentru prima dată în anul 1235, fiind cel mai important oraș din Transilvania în timpul Evului Mediu și o fortăreață economică în secolele XIV-XVI. Așezat în centrul țării, acolo unde s-au întâlnit dintotdeauna drumurile ce au legat teritoriile istorice românești, Brașovul a fost și rămâne o punte de legătură și de circulație a valorilor materiale și spirituale și o zonă de simbioză între cultura românească și cea a naționalităților conlocuitoare. Prin poziția geografică favorabilă, prin valorile sale naturale și culturale, precum și prin dezvoltarea economică, vechiul burg săsesc sau „Orașul Coroanei” exercită o mare capacitate de atracție atât pentru turiștii români, cât și pentru cei străini. De Brașov se leagă începuturile culturii românești din Ardeal care prin școala de la Șchei și tipografia de acolo a dat naștere unei elite culturale românești de o valoare inestimabilă. Când spui Brașov îți amintești de prima carte tipărită în limba română, de Andrei Mureșanu și imnul Desteaptă-te române, de revolta muncitorilor brașoveni din 1987 care au avut curajul pentru prima dată în plină dictatură comunistă să strige Libertate. Și unde poate fi surprins mai frumos Brașovul dacă nu de pe crestele Bârsei care îl înconjoară ca o mănușă sau de pe semețiile Ciucașului. Privit de acolo sus Brașovul vibrează cu același ecou, de naturalețe, de sălbăticie, de viață într-un adevărat cuib desăvârșit al naturii unde bradul și stânca se împletesc armonios cu goticu, cu barocul vienez, cu neoclasicismul francez și cu modernismul. Deși în timpul perioadei comuniste orașul a suferit o industrializare forțată cu toate consecințele sale nefaste, Brașovul continuă să își păstreze naturalețea de altădată care l-a consacrat secole de-a rândul, întinzându-și meandrele spre cocheta depresiune a Bârsei înconjurată de localități de legendă cum ar fi Branul, Cristianul, Zărneștiul, Râșnovul, Codlea, Ghimbav, Săcele, Prejmer, Ozun până spre ținuturile Covasnei cu Sfântul Gheorghe și Bixad fiecare cu o istorie proprie și cu un specific aparte. Totodată din aceste localități se pornesc tot atâtea trasee diverse de drumeție montană. Din Bran și Cristian se poate porni în Bucegi și Leoata din Zărnești se poate porni spre Piatra Craiului și Făgăraș, din Codlea se poate porni spre Măgura Codlei-Munții Perșani, din Sfântu Gheorghe spre masivul Baraolt, din Bixad spre masivul Bodoc. Străjuind Brașovul ca două turnuri gemene, masivele Piatra Mare și Postăvaru sunt expresia vie a unui decor carpatin de excepție. Am avut ocazia să cunosc și să explorez cărările acestor masive de poveste într-un canicular început de august 2018. În pofida ploilor care nu ne-au iertat întreaga lună iulie, un strop din fărâma de concediu ce mi-a mai rămas a fost dedicat lor, experiența împărtășită acolo rămânând în amintire ca fiind Două zile cu două masive. Rememorând cronologic desfășurarea evenimentelor aventura a început cu masivul Piatra Mare cu pornire dinspre Dâmbul Morii, pe Drumul Familiar, într-o drumeție de 4.5 – 5 h, potrivit celor obișnuiți cu o ascensiune destul de solicitantă cu aprox. 1200 de m diferență de nivel. După atâta nori și ploaie. A ieșit și soarele. Și când soarele răsare, eu o tai spre Piatra Mare. ☺️. Situat între Depresiunea Brașovului și Munții Predealului, masivul Piatra Mare este mai puțin impunător decât vecinii săi cu altitudini mai mari, însă la fel de pitoresc. Atingând 1844 m în cel mai înalt punct, vârful Piatra Mare, acesta este ușor accesibil, dispunând de trasee marcate care dezvăluie frumusețile sculptate în piatră. Străbătând potecile acestui masiv, vei descoperi liniștea deplină a înălțimilor, aerul curat și revigorant, senzația de libertate nesfârșită și priveliștile uluitoare.
Purtați de susurul izvoarelor, de cântecul vioi al păsărilor și încălziți de razele soarelui care s-au strecurat timid printre ramuri, încet am descoperit lumea sălbatică din Piatra Mare.
Pornind din Timisul de Jos, din punctul numit Dâmbu Morii, primul obiectiv întâlnit este Canionul Șapte Scări. Poteca urcă lin, printre poienițe și mici zone cu chei, încadrată pe ambele părți de pădure. Înainte de a vedea defileul săpat în calcare jurasice de pârâul Șipoaia se aude zgomotul cascadelor vijelioase. Canionul este format din succesiunea a șapte căderi de apă de diferite mărimi, cea mai înaltă măsurând 15 m. Străbaterea lui se face urcând scările metalice fixate în pereții de calcar, un traseu provocator, care crește nivelul de adrenalină. Este recomandat să fi echipat corespunzător întrucât scările pot fi alunecoase din cauza apei. Frumusețea canionului este măreață, impunătoare și inedită. Iarna, totul se transformă aici într-o adevărată lume de gheață însă în toate anotimpurile, peisajul este unic și nu trebuie ratat.
Admirând acest canion nu ai cum să nu remarci că peisajul îmbină duritatea pereților verticali, șuvoaiele albe care curg în vale și verdele viu al pădurii, fiind o oază de răcoare în zilele caniculare. După traversarea spectaculosului canion accesiunea continuă prin pădure cu un urcuș pieptiș care ne-a solicitat, însă efortul depus pe acest traseu, a fost în final răsplătit de orizontul panoramic de pe platoul Cabanei Piatra Mare, de unde se pot observa Brașovul, Munții Postăvaru, precum şi o mare parte a Ţării Bârsei, iar de pe partea cealaltă a platoului (dincolo de Valea Gârcinului si de Vf. Renţea) Ciucaşul și Zăganu, munţii Neamţului.
Părăsind cabana spre vârf ca niște nestemate te întâmpină stâncile fabuloase de poveste ale Pietrei Mari martori tăcuți a unor vremuri imemoriale.
Ajungând mai departe pe platoul Vârfului Piatra Mare, priveliștea se dezvăluie de-a dreptul copleșitoare. În depărtare se zăresc Brașovul, masivul Postăvaru, munții Neamțului, Munții Baiului, Masivul Bucegi și Predealul, masivul Ciucaș, depresiunea Bârsei și Crestele Pietrei Mari oferindu-ți sentimentul cuceririi întregului tărâm care se întinde la picioarele tale.
În coborâre spre Timișul de Sus peisajul devine bucolic cu o frumoasă zonă de poiană și ca o ultimă panoramă am surprins și Piatra Scrisă una din stâncile emblemă ale masivului.
Am coborât încet spre valea Timișului încărcați de un profund sentiment că efortul depus nu a fost zadarnic. Ca o ultimă concluzie am reținut că masivul Piatra Mare păstrează nealterată sălbăticia veritabilă a pădurilor, fantezia de culori a poienițelor însorite și liniștea neclintită a înălțimilor. Potecile sale șerpuiesc pe lângă stânci impunătoare, peșteri misterioase ș izvoare repezi. Străbătându-i cărările simți cum te energizezi, bucurându-te de spectacolul naturii înconjurătoare.
Și tot stând și cugetând 🤔. Mi-a mai tresărit un gând. Ca să-mi mai înec amarul. Urc și sus la Postăvaru. Sari Brașovule bătrâne că vin trupele române. Munții Postăvaru te îmbie la drumeție. Masivul Postăvaru face parte din zona de curbură a maiestoșilor Carpați. Deoarece în împrejurul munților Postăvaru predomină văile și depresiunile, aceștia se arată privirilor vizitatorilor ca formațiuni proeminente, înalte. Realitatea este că abia ajung la 1800 de metri, ceea ce nu-i prea mult, comparativ cu alte vârfuri carpatine. Însă acest lucru nu le diminuează defel farmecul și grandoarea. Când spui „Postăvaru” te gândești de-ndată la postav – acea stofă groasă, durabilă și călduroasă, întrebuințată odinioară la confecționarea hainelor ostășești sau a păturilor. Imediat te-ntrebi ce legătură are amintitul material textil cu munții aceștia străvechi, ce oferă priveliști de care nu te mai saturi, oricât le-ai contempla. O primă legătură cu toponimul acestor munți provine de la negoțul cu postavuri care avea loc în zonă, pe vremuri. Alții îl aduc în discuție pe Stoica Postăvaru, un oier care a trăit cu veacuri în urmă în zona Brașovului. În ambele variante, numele Postăvarului are origini destul de noi, comparativ cu existența și continuitatea milenară a neamului românesc în țara Bârsei. Oare cum se numea masivul înainte de comerțul cu postavuri și înainte de baciul Postăvaru, la a cărui stână se face referire într-un hrisov de la început de secol 18 – asta nu nu am putut deduce, însă posibilitatea de-ai explora cărările este la îndemâna oricărui turist dornic de relaxare și aventură străbătând superba vale a Timișului. Masivul Postăvarul domină depresiunea Brașovului și, totodată, se învecinează cu masivul de miazănoapte al Bucegilor. Laolaltă cu masivul Piatra Mare, Postăvaru face parte din Munții Bârsei. Între Postăvaru și masivul Piatra Mare se întinde valea Timișului.
Ca și structură geografică masivul Postăvaru cuprinde la rândul său două subdiviziuni: masivul Postăvaru propriu-zis situat între valea Cheii, Timișului și Poiana Brașov, care reprezintă o prelungire a masivului cristalin Leaota. Atinge înălțimea maximă (1.799 m) în vârful cu același nume și este separat printr-o înșeuare largă de o creastă alungită care atinge 1.659 m în vârful Gruia. Spre nord-est înălțimile scad sub 1.500 m; Munții Poienii Brașov situați în partea vestică a Munților Postăvaru care se prezintă ca un platou larg ondulat, la altitudinea de 900-1.000 m pretabil mai ales pentru practicarea schiului prin renumitele sale pârtii de la Poiana Brașov. Este mărginit de culmi domoale care depășesc puțin 1.000 m: Dosul Plesii (1.045 m), Spinarea Lunga (1.042 m).
Aventura în masivul Postăvaru poate fi încadrată în aceeași miniserie De două zile cu două masive. Am avut ocazia să îi străbat cărările într-o frumoasă duminică la început de august 2018. Campând pe valea Timișului după coborârea de pe masivul Piatra Mare, a doua zi dimineață traversând Valea Timișului din dreptul Haltei CFR Timișu de Sus am început accesiunea spre vârful Postăvaru. Urmând valea Calului în fața noastră s-a deschis peretele aproape vertical al Postăvarului. Ce a urmat până sus în dreptul Poienii Trei Fetițe este demn de reținut în noianul de amintiri a unor urcușuri teribile și epuizante printr-o zonă de pădure cu vegetație densă și pestrită. Așadar deși are până în 1800 de metri acest masiv nu trebuie subestimat având pante de 45 uneori 65 de grade pe partea nord-estică într-o opoziție totală cu culmile domoale dinspre Poiana Brașov. Așadar cine vrea să facă cu adevărat Postăvaru să urmeze traseele de pe valea Timișului singurele în măsură să îți ofere senzația accesiunii cu adevărat a unei creste montane.
Odată ajuns sus, pe vârful Postăvaru, nu ai cum să nu rămâi uimit de varietatea reliefului, în care stâncile îndrăznețe intră în contrast cu formele rotunjite și pantele domoale, aflate într-o imediată apropiere. La fel de eterogenă ca și reliefurile este compoziția rocilor din care sunt alcătuiți acești munți. Colo vezi un stei de gresie, dincolo un colos de calcar iar la o aruncătură de băț, sau poate ceva mai departe, vei observa o formațiune de marnă, aceasta fiind o rocă utilizată în fabricile de ciment. Oriunde întorci privirea observi peisaje superbe. Într-o parte poți admira Braşovul şi Poiana Braşov, iar în cealaltă, Masivul Piatra Mare, Munţii Ciucaş, Munţii Bucegi, dar şi Valea Prahovei. Priveliştea îți taie respiraţia, iar cum am avut noroc și de soare tabloul naturii sălbatice a devenit mult mai spectaculos. Așezat pe pietrele din jurul vârfului am putut contempla în voie peisajul desăvârșit al Bârsei.
Munții Piatra Mare și Munții Postăvaru prezintă similitudini evidente, atunci când îți bucuri sufletul cu peisajele lor. Vârful Postăvaru are 1799 metri. Ca înălțime maximă, munții Piatra Mare depășesc Postăvarul, prin vârful Piatra Mare (având 1844 m). La final de drumeție privit de acolo de sus am simțit cum decorul citadin al bătrânului Brașov ne zâmbește cu același aer cald, fermecător mulțumit parcă că strânge la pieptul său acești doi străjeri milenari care parcă își rostesc șoapte neîncetate unul altuia înspre valea Timișului.
Închei acest articol din ciclul peregrinărilor prin Țara Bârsei cu un ultim masiv de poveste Masivul Ciucaș. Cine este meseriaș. Face o tură și-n Ciucaș. Peisaje de poveste, Le străbatem voinicește. Toamna valul și-l coboară,Mândră floare sălcioară. Așa a început aventura pe cresta Ciucașului din dreptul localității Cheia, județul Prahova într-un frumos sfârșit de septembrie 2019 prin poieni fermecătoare și stâncării de legendă asemenea sfinților ce înaltă rugi fierbinți și necontenite spre nemărginirea cerului. Privit în ansamblu Ciucașul se dezvăluie călătorului ca fiind un loc dominat de formațiuni stâncoase, pajiști alpine, animale sălbatice și flori rare, un adevărat spectacol al naturii care te atrage în căutarea sinelui, aventurii sau a unei clipe de liniște în răcoarea muntelui. Din punct de vedere geografic masivul Ciucaș este așezat în Carpații de Curbură, la est de râul Telejean si Tarlung, avându-i vecini pe Munții Întorsurii, Muntii Grohotiș și Depresiunea Întorsurii. Culmea Ciucaș-Bratocea și Gropșoarele-Zăganu alcătuiesc masivul spectaculos.
Cu toate că nu este foarte masiv și se întinde pe o suprafață relativ restrânsă, muntele este întotdeauna altul, schimbându-și înfățișarea în fiecare anotimp. Primăvara, tufele bogate de afine își așteaptă degustătorii, iar vara totul se îmbracă în nuanțele roz, lila și vișinii ale bujorilor; apoi frunzele de foc ale toamnei împodobesc pădurea până când se așterne primul strat strălucitor de zăpadă. În Ciucaș, natura și-a păstrat latura sălbatică; Încadrat de văi și culoare depresionare, adăpostind mici terase, pășuni și fânețe, masivul Ciucaș se deosebește prin culmile domoale stăpânite de coloșii de piatră. De-a lungul traseului de creastă pe care am avut ocazia să îl străbat în circuit, muntele te lasă să-i descoperi tainele, și nu cum să nu te îndrăgostești de liniștea lui și de libertatea pe care o cunoști urmându-i potecile. Mereu altul, însa statornic în măreția lui, Ciucașul te atrage incontestabil de fiecare dată când cauți pacea interioară și a căpătat pe bună dreptate aura de Monument sculptat în piatră al Carpaților românești.
În Munții Ciucaș vântul și anii au lăsat urme asupra reliefului întâlnit pe creste. Pe o suprafață de 200 de kilometri pătrați, întâlnești formațiuni stâncoase ce au primit diverse nume: Babele la Sfat, Tigăile Mici, Tigăile Mari, Turnul lui Goliat sau Mâna Dracului.
Babele la Sfat
Babele la Sfat, o formațiune stâncoasă întâlnită în periplul din Ciucaș seamănă izbitor cu femei în vârstă care stau de vorbă.
Tigăile Mici si Tigăile Mari
Turnurile din Masivul Ciucas s-au format în era preglaciară, iar cel mai înalt este Tigăile Mari cu o înalțime de 1844 de metri.
Turnul lui Goliat
Localnicii i mai spun și ”Moșul cu Oile”, un grup de munți cu forme diferite, care îl înconjoară pe Moșul, cel mai înalt munte de aici.
Mâna Dracului
Turiștii se feresc de acest traseu extrem de dificil, caracterizat de numele pe care îl poartă.
În zona munților Ciucaș, localnicii au păstrat o legendă veche pe care o împărtășesc și astăzi turiștilor care îi calcă meleagurile. Se povestește că un cioban își vedea nevasta doar atunci când cobora cu oile din munți. Pentru a-și astâmpăra dorul, femeia s-a dus după el, însă vremea îi era potrivnică. Pe drum s-a întâlnit cu un bătrân care a sfătuit-o să se întoarcă, însă ea nu l-a ascultat. Când a început furtuna, același bătrân i-a spus sa facă cale întoarsă, dar ea și-a văzut de drum. În cele din urmă, a tunat și a fulgerat, iar femeia a fost transformată în stană de piatră. Când s-a oprit furtuna, ciobanul și-a recunoscut în stâncă soția și a început sa cânte din fluier pentru a-și alina tristețea. Atunci, din ochii femeii devenită piatră au început sa curgă lacrimile. Legenda spune ca din acel loc izvorăște Tarlungul, limita vestică a munților Ciucaș. De altfel Ciucașul prin varietatea sa cuprinde o serie de chipuri metamorfozate în stâncă, două dintre ele chiar atrăngându-mi privirea și curiozitatea. Am preferat să le denumesc generic Ibovnica și Pasărea Phoenix din masivul Ciucaș mulțumindu-i încă o dată acestui masiv că mi-a oferit ocazia să dau frâu liber imaginației cum rar am putut să o fac în alte locuri.
Din orice perspectivă ai privi lucrurile nu ai cum să faci abstracție de această lume a coloșilor de piatră cu forme bizare ce ascund frumuseți irezistibile, Ciucașul atrăgându-te cu acel farmec al masivelor păstrătoare de taine.
Admirând spectacolul peisajului ce se oferă privitorului nu ai cum să nu remarci în ce alternanță perfectă se află stânca cu bradul și poiana. Această simbioză perfectă nu te conduce decât la o singură idee că Dumnezeu aici în Ciucaș s-a jucat cu noi creând prin forța sa demiurgică o lucrarea unică și inedită prin spontaneitatea și naturalețea sa.
Ajuns pe culmile vârfului Ciucaș 1954 de metri cel mai înalt din grupa Carpaților de Curbură, într-adevăr priveliștea către Țara Bârsei este măreață, dezvăluind munții Bucegi care își etalează abruptul stâncos cu celebrele sale vârfuri:Vârful cu Dor, Caraiman, Coștila, Omu și Bucșoiu Mare, pășunile pline de farmec ale Baiului cu vârfurile Drăganu, Baiu Mare, Baiu Mic, Băiuțu și Urechea, culmile alpine ale munților Neamțului și Grohotișului, oglinda spre masivul Piatra Mare și omologul său Postăvaru iar dacă îți rătăcești privirea în fundul zării cu puțin noroc se pot observa și crestele Masivului Piatra Mare.
Întorcând apoi privirea spre dreapta nu ai cum să nu reperezi depresiunea plată a Bârsei cu toată zestrea sa de așezări umane, municipiul Brașovul, în depărtare Codlea cu Măgura Codlei și Ghimbavul iar mergând în linie descoperi Săcelele, Prejmerul iar pierdute în zare Ozunul, Sfântu Gheorghe și Bixadul.
Pe cealaltă parte de vârf privirea este îți este orientată spre culmile celorlalte masive din Carpații de Curbură respectiv Munții Buzăului și Munții Vrancei.
În final privind pe unde am venit s-au observat văile domoale cu trasee sinuoase care ajung până în stațiunea Cheia punctul terminus al expediției mele în masivul Ciucaș.
Închei acest articol cu simțământul deplin că în acel sfârșit de septembrie 2019 am călătorit parcă transpus într-o altă galaxie. Nu mi-a rămas decât să extrag o concluzie certă: semeț și impozant ca o cetate, Ciucașul împletește armonios stâncăriile dure dăltuite de vânt și vreme cu pajiștile colorate și pădurile bogate de fag, brad și molid. Cu crestele învăluite de nori, acest masiv îți conferă acea stare de libertate izvorâtă din calmul și liniștea înălțimilor.
Ca și epilog al drumeției pot să adaug că în ciuda temperaturii foarte scăzute și a unor curenți năprasnici care nu m-au iertat atunci, Masivul Ciucaș a fost în măsură să ofere un peisaj excepțional motiv pentru care pe buna dreptate pot sa îi atribui încă o dată titulatura de Monumentul sculptat în piatră al Carpaților Românești, în care parcă divinitatea s-a jucat cu dalta oferind o adevărată operă de artă. Formele rotunde, dantelate și ascuțite ale stâncilor îți dau senzația acolo că ești rupt de realitate ancorat într-un univers fantastic de o frumusețe rară, pură și nealterată de forța grobiană a omului modern. Strălucind în soare îți dau senzația unor sfinți ce adresează divinității rugi fierbinți și necontenite. Poate că și britanicii au Stone Age dar și noi ne putem mândri cu acest splendid Ciucas. Țin să mulțumesc și celor de la pensiunea Ciucaș din localitatea Cheia în special doamnei Cojocaru Maria pentru cazarea intepestivă oferita la ceas de seară de servirea și vorba bună oferită turistului ostenit venit de pe cărările muntelui. Așadar am rămas cu o impresie deosebită, plăcută și acolo la o altă piatră de hotar dintre Muntenia și Ardeal trecând pasul Bratocea în ținutul Prahovei montane zona Cheia-Măneciu-Vălenii de munte. La revedere masivul Ciucaș vei avea întotdeauna un loc special în sufletul meu.