I.PREZENTARE GENERALĂ

Imensa culme a Făgărașului cu o lungime în linie dreptă de cca.70 km și o lățime de cca.40 km, este alcătuită dintr-o mulțime de piscuri și creste aliniate într-un front alpin cuprinzând opt din cele 14 vârfuri ale munților României care depășesc 2500 m.  Aici se înalță semețul Moldoveanu (2544m.), stihiile Negoiului (2535m.), imensitatea vârfului Viștea Mare (2527m.), Lespezi (2522m)., Cornu Călțunului (2510m.), Vânătoarea lui Buteanu (2507m)., Hârtopu (2506m.) și Dara (2500m.), și încă 42 de vârfuri cuprinse între 2400 și 2500m.

Continuând lista extremelor, aici este cea mai densă rețea hidrografică din țară (peste 0.8 km/kmp). Aici, în căldarea glaciară Hărtopul Leaotei se află lacul situat la cea mai mare altitudine din țară: Lacul Mioarelor la 2282m!  Cel mai întins lac glaciar din Făgăraș este Bâlea, cu o suprafață de 4,65 ha. Cel mai adânc lac glaciar cu 15,5m este Lacul Podragu. De asemenea salba de lacuri glaciare Avrig, Călțun, Capra, Podrăgelu, Iezerul Moldoveanului, Gălășescu și Urlea adevărate ochiuri vii de cristal dau un contur de basm crestei făgărășene.

Masivul are o climă aspră, cu caracteristici subpolare. Temperatura scade cu creșterea altitudinii. Valoarea medie anuală a crestei atinge -2 grade Celsius. Temperatura variază între +20 și -38 grade Celsius. Sunt rare zilele când deasupra Făgărașului cerul este complet senin. Masivul își formează și nori proprii! Aici sunt înregistrate cele mai mari valori ale precipitației, ajungând la 1400 mm/an. Iarna se produc multe avalanșe, care fac imposibilă inclusiv circulația pe drumul alpin, Transfăgărășan, care din 1974 traversează masivul. Dar tot aici, și numai aici poți avea parte de un spectacol fascinant al vâltorii cețurilor, care amplifică la dimensiuni fantastice abisurile, acordând contururi mirifice crestelor, și printr-o nișă formată în ceață îți arată verdele pajiștilor care se scaldă în lumina de aur a soarelui. De-a lungul anilor cabanele și refugiile apar și dispar, dar toate sunt repere pentru traseele marcate. Legendare sunt însă și vor rămâne pretutindeni în sufletul și inima montaniarzilor făgărășeni cabanele Suru, Bârcaciu, Negoiu, Bâlea, Podragu și  Sâmbăta, refugiile Scara, Călțun, Fereastra Zmeilor, Viștea, Sâmbăta, Urlea, Zârna, Brătila, Comisu locul atâtor amintiri frumoase și trăiri intense.

La planificarea unei drumeții în Făgăraș nu poți evita o mare dilemă: să mergi din cabană în cabană, sau să cari totul în spinare. Cabanele sunt la 1500 m, iar rucsacurile sunt grele…deci fiecare trebuie să își  aleagă varianta cea mai potrivită, fiindcă Făgărașul așteaptă orice turist dornic să îi exploreze semețiile, cu amintiri care garantat nu se uită o viață întreagă.  Ca și localizare Munții Făgăraș se află în Carpații Meridionali, spre E-V, având o lungime de 70 km și o lățime de 40 km, întinzându-se pe o suprafață de 2000 kmp, reprezentând astfel cel mai puternic masiv alpin din munții României. La vest se învecinează cu defileul Oltului, la est cu Piatra Craiului, la sud-est cu Munții Iezer-Păpusa, la nord-est cu Masivul Taga și Perșanii sudici, la nord cu șesul Țării Oltului, iar la sud se învecinează cu Culoarul Loviștei. Din punct de vedere al reliefului Munții Făgăraș sunt formați dintr-o mulțime de piscuri și creste aliniate, care coboară către extremități sub 2000 m.,  către defileul Oltului și depresiunea Dâmboviței. Peste 20 de vârfuri cu înălțimi mai mari de 2000 m se află între Suru si Ludișor, dintre care unele depășesc 2500 m: Moldoveanu – cel mai înalt, Negoiu, Viștea, Lespezi,  Vânătoarea lui Buteanu,, Hârtopu Darei, Cornul Călțunului, Dara. Muchiile dinspre nord sunt scurte, puternic înclinate și se pierd în șesul Țării Oltului, iar muchiile dinspre sud coboară în ulucul depresionar al Loviștei. Relieful glaciar (impresionant, înalt, cu ghețuri, zăpezi și geruri) și relieful fluvio-torențial (monoton, moderat, domol) se găsesc în plan vertical. Relieful glaciar al Munților Făgăraș, datorită înălțimilor mari, are o largă varietate de forme glaciare foarte bine conservate. Văile dintre Suru și Berivoiu sunt lărgite, în formă de U si adâncite de ghețari, de-o parte si de alta a crestei principale. Crestele ascuțite ale Făgarașilor și abrupturile stâncoase sunt rezultatul activității ghețarilor. Într-un contrast izbitor cu relieful glaciar, apare cel fluvio-torential, în care văile se îngustează brusc, versanții sunt tot mai puțin stâncoși, iar custurile dispar, relieful continuându-se cu pajiști largi și păduri. Pe plan transversal, din vârful muntelui până în șesul Țării Oltului povârnișul coboară cu peste 2000 metri pe mai puțin de 10 km., pe orizontală. De exemplu Colțul Viștei Mari are 2527 m. iar în Vistișoara altitudinea coboară până la 600 m. Prin acest relief Făgărașul este unic și inegalabil în România dezvăluind ferestre de o neasemuită frumusețe, punți de legătură inefabile cu văile ce  pătrund adânc înspre creasta lor: Fereastra Avrigului, Fereastra spre Porumbacu, Fereastra Bâlei și spre Cârțișoara, Portița Arpașului, Fereastra Ucei, Portița Viștei, Fereastra Răcorele,  Fereastra Mică și Mare a Sâmbetei, Ferestra dinspre Urlea, Fereastra din Curmătura Zârnei,  Fereastra din Șaua Radului, Ferastra din  Curmătura Vladului,  Ferestra din Șaua Luțelor, Fereastra din șaua Comisu.

Sectorul central al Făgarașilor se împarte în sectorul glaciar de est (între Fereastra Mare a Sâmbetei și Muntele Buzduganu) și sectorul glaciar de vest (între Șaua Scării și  Tarnița Apei Cumpănite). Aici doar Dara ajunge la 2500 m, iar peste 2400 m vârfurile: Ciortea si Boiu (către vest), Urlea, Iezerul, Fundul Bândei și Mușetescu (către est). Suprafața totală acoperită de munții Făgăraș este peste 2.400 km², fiind, spre comparație, de circa 7,5 ori mai mare decât a munților Bucegi. Pe cuprinsul întinderii masivului Făgăraș se găsesc 8 vârfuri de peste 2.500 de metri: Moldoveanu cu 2.544 m, Negoiu cu 2.535 m, Viștea Mare cu 2.527 m, Călțun-Lespezi cu 2.522 m, Vânătoarea lui Buteanu cu 2.507 m, Cornul Călțunului 2.510 m, Hârtopu cu 2.506 m,  Dara  cu 2.501 m. Există, de asemenea, 42 de vârfuri având peste 2.400 m și mai mult de 150 de vârfuri de peste 2.300 m. Aceste vârfuri sunt separate între ele prin șei adânci, unele coborând până sub 2000 m altitudine (Curmătura Zârnei: 1.932 m). Această densitate de culmi, abrupturi, vârfuri și înălțimi, i-au atras masivului și denumirea de Alpii Transilvaniei, expresie atribuită savantului francez Emmanuel de Martonne. Din creasta masivului se desprind către nord și sud, ca niște puternice contraforturi de piatră, un mare număr de spinări prelungi (picioare de munte) dispuse aproape perpendicular pe creastă. Ele au lungimi și mai ales înfățișări diferite, după cum sunt orientate spre nord sau spre sud. Ramificațiile nordice sunt în mare parte abrupte și stâncoase în apropierea crestei, domolindu-se numai sub mantia pădurilor de conifere, care apar imediat ce înălțimea scade sub 1.700 m. O altă caracteristică a acestor ramificații constă în aspectul lor de muchie foarte îngustă și pe alocuri zimțată (de exemplu Muchia Albota). În contrast izbitor cu ramificațiile nordice, spinările ce se desfac din creastă spre sud (Muntenia) sunt mai lungi și mai domoale, în parte acoperite de pășuni întinse. Creasta principală și ramificațiile nordice ale Munților Făgăraș sunt supuse acțiunii curenților, precum și dezagregărilor produse de îngheț și dezgheț, formează în unele locuri custuri foarte înguste, șei crenelate, cum sunt: Portița Arpașului cu Fereastra Zmeilor, șeile dintre văile Șerbotei (nord), izvoarele Scara și Negoiu (sud). O altă caracteristică a acestor munți o constituie numeroasele circuri glaciare, precum și lacurile alpine situate la mari altitudini. Unele din aceste lacuri sunt alimentate de izvoare subterane. Văile care coboară către nord (Transilvania), urmează în marea lor majoritate o direcție aproape perpendiculară față de linia crestei, iar apele lor sunt silite – din cauza pantei foarte înclinate – să coboare în salturi, formând numeroase cascade. Printre văile cele mai pitorești se numără: văile Moașei, Șerbotei, Bâlei, Brezcioarei, Ucei Mari și Ucișoarei, Sâmbetei.

REZERVAȚIILE NATURALE DIN MUNȚII FĂGĂRĂȘ

Rezervațiile naturale din masivul Făgăraș sunt puține față de bogăția de plante endemice și de arii peisagistice splendide. Printre acestea enumerăm:

Golul alpin și lacul Bâlea. Având o suprafață de 120,45 ha, rezervația cuprinde un teritoriu străjuit la sud de vârfurile Vânătoarea lui Buteanu (2.508 m), Capra (2.450 m) și Paltinu (2.480 m), pe flancul vestic de Muchia Buteanu, iar pe cel estic de Muchia Bâlea. Rezervația include în circul glaciar Bâlea, lacul glaciar cu același nume, cel mai mare lac glaciar al Munților Făgăraș.

Rezervația Arpășel. Având o suprafață de 736 ha, rezervația Arpășel este situată pe versantul nordic al Munților Făgăraș, cuprinzând etajul alpin, subalpin și montan superior, de la 2.500 m la 1.000 m altitudine.

Calcarele de la Turnu Roșu. Aflată în apropierea localității Turnu Roșu, cuprinde o fâșie de calcare suprapuse pe șisturi cristaline. În aceste calcare sunt incluse bogate depozite de fosile, interesante din punct de vedere științific

II. LOCURILE MAGICE DE PE CREASTA FĂGĂRAȘULUI

Străbătând crestele munților Făgăraș împărtășești sentimentul că  răsfoieşti  parcă pagini  din vâltoarea neamului; că ești în măsură să  cunoști sufletul și energia poporului român. Te recreezi dar și înveți în același timp. Nu e pisc mai răsărit de unde privirea să nu se rotească peste zarea întinsă, de unde răsar amintirile zbuciumului neamului nostru și prin ele speranța biruinței din viitor, cum am biruit și în trecut. Potecile care ne duc prin Făgăraș nu ne urcă numai spre seninul cerului curat, spre îngenunchierea în fața ademenirilor naturii. Prin locul, unde sunt aşezați, adaugă acestei ideale preocupări de satisfacerea frumosului și gândul la noi, la soarta noastră ca popor, aşezat în zeliştea vânturilor. Munţii Făgăraș au fost și vor rămâne ai noştri, toți, în lungul și latul lor, oricare au fost granițele trecătoare trase peste ei de nefericita istorie. În tot cuprinsul lor nu se aude decât vorbă și cântec românesc. Făptura lor, sufletul lor oglindesc viața sufletească a neamului în mijlocul cărora se înalță, drept zid de susţinere al întregului pământ românesc. Stâncile nu par mute în frumusețea lor sălbatică; şuierul crestelor cântă doina, aleanul sufletului românesc; şopotul izvorului răcoritor îi ţine isonul. Munții Făgăraș sunt cunoscuți pentru impozanța lor, sălbăticia cu care își conturează peisajele și numeroasele comori naturale care fac orice turist să descopere bucuria muntelui. Am preferat în acest articol să evoc niște locuri magice care m-au impresionat în lungile peregrinări pe creasta Făgărașului de la vest spre est respectiv de la șaua Surului (vest) și până la refugiul și Șaua Comisu (est). Admiraţia mea pentru pentru peisajele crestelor făgărășene și pentru natură în general,   pentru   puritatea  ei,  pentru  diversitatea  şi  puterea   ei  de   fascinare, m-a făcut uneori să confer o notă idealistă acestor tablouri în care contururile se  pierd   într-o   imensitate   nedesluşită. Sper ca acest sentiment să îl împărtășesc și celor care vor citi aceste rânduri și vor admira pe deplin pitorescul desăvârșit al crestelor făgărășene.

1.MONUMENTUL SALVAMONTISTULUI

Monumentul salvamontistului (1710m) se află pe Fruntea Moaşei la mai putin de 1 oră de urcat de la Cabana Suru spre Vârful Suru. Aici  Robert Ungureanu Baltres, salvamontist sibian, are un mic monument din piatră. El avea 33 de ani, era căsătorit şi tată, când a murit la datorie, pe 13 martie 1980, în­tr-o mică avalanşă declanşată de zecile de oameni care cărau trupul altui alpinist decedat – Gigi Pascu, din Zărneşti, a cărui cruce se află tot lîngă monument, ucis la rândul lui de o avalanşă mare, împreună cu un coechipier, sub Vârful Moaşa, cu două zile înainte. Demn de admirat de pe această culme este splendidul peisaj ce se deschide înspre Căldarea Găvanelor. Peretele modelat în stâncă din dreptul vârfului Suru îți dă impresia zugrăvirii unei fresce desăvârșite a naturii. Sub el asemenea venelor unui bătrân gârbovit curg izvoare de apă,  e apa mânioasă, cu vâjâit de valuri învolburate. Aici simți cum te cuprind treptat fiorii unei bucurii lăuntrice iar privirea simți parcă cum alunecă ca o nălucă spre catapeteasma acestui templu decorat cu tot ceea ce natura a putut clădi prin volbura nesfârșită a timpului. Faptul de a fi aici nu poate fi interpretat decât ca un prilej de a adresa o rugăciune tainică, de a mulțumii divinității care prin forța sa demiurgică e capabilă de a sădi viață chiar și într-o lume ce aparent pare amorfă.

2. ȘAUA SURULUI

De aici începe sublimul și simți cum parcă toate se adună astfel pentru ca urcuşul Făgărașului să reprezinte scara raiului, timp preţuit pentru trup, pentru minte, dar mai ales pentru suflet. Drept în față ca și prim obiectiv te întâmpină vârful Suru cu forma sa rotunjită.  Poteca de creastă îl ocolește însă într-un aer blând și descoperit  de eternele valuri de ceață ce îl înconjoară adresează parcă un cald salut drumeților făgărășeni. Șaua Suru este situată aproximativ  la limita județelor Sibiu cu Vâlcea.  Drept  în față se dezvăluie priveliști către înălțimile Budislavului următorul obiectiv al crestei. Aici poteca își urmează pe curbă de nivel cursul până în curmătura Roșiilor sau Șaua Budislavu. Parelel  se creionează izvoarele repezi ale văii Surului și Căldarea Surului. Lăsându-ți privirea să alunece până în adâncile depărtări, observi cum pârâul parcă se pierde în hăul verde al pădurilor din vale până spre Greblești și Câinenii Mici definind valea Boia ținutul de graniță al Loviștei. Peste tot reperezi izvoare și simți cum parcă aici muntele are viață cum pulsează sub masca de granit dur al stâncilor ce te înconjoară de jur împrejur.

3.CĂLDAREA ȘI LACUL AVRIG

În căldarea Avrigului ai șansa să descoperi lumea piscurilor, fiecare cu individualitatea lui. Cărarea  trece printre pâlcuri de jnepeni și tufe de afin, izvoarele plesnesc din inima muntelui ca un simbol a vieții răvășite iar privirea îți este cucerită și se pierde vag  peste întinsul vârfurilor, care golaşe, care cu mantie mohorâtă. Aici simți cum parcă totul este o simfonie cum șuierul vântului și șopotul izvoarelor dau tonul unei orchestre desăvârșite a naturii. Ca o cunună și parcă ca un dar al divinității aici în pântecele muntelui după a scurtă ploicică poți să admiri curcubeul semn că în genere culorile vieții, amintirile pot pătrunde adânc, lăsa amprente vii pentru cel care își deschide sufletul și inima către natură.

La poalele vârfurilor Ciortea din Munții Făgaraș, la o altitudine de 2.011 m se afla lacul glaciar Avrig.  Acesta este localizat în raza județului Sibiu fiind situat într-o căldare, cu o suprafață de 1.47 ha și o adâncime maximă de 4.5 m. Lacul are o formă oarecum trapezoidală, cu lungimea maximă de 180 m, pe direcția est-vest. Lățimea sa, pe direcția nord-sud, este de circa 100 m. Din punct de vedere turistic, lacul Avrig se afla la jumătatea drumului dintre cabana Suru și cabana Negoiu. Accesul se poate face de la cabana Negoiu, pe poteca turistică ce iese de la Șaua Scara, urmând apoi poteca de creastă. Traseul de munte de la cabana Bârcaciu pe valea Avrigului durează în jur de trei ore. Lacul Avrig are o alimentare săracă, formată din 3 firișoare de apă ce curg de pe versanți, emisarul situat în colțul  sud – estic având un debit foarte redus. În timp, lacul a fost populat cu puieți de păstrăv fontanel. Lacul Avrig poate fi admirat în toată splendoarea lui și venind dinspre traseul de creastă.  Venind pe creastă din vest înspre Portița Avrigului privirea îți este din nou desfătată  într-un  mod sublim. Privind în jos faci cunoștință cu lacul,  acesta constituind  primul ochi de diamant al Făgărașului. Cum poate fi definit mai bine aici Lacul Avrig decât  ca un ciob de oglindă aproape trapezoizal. Farmecul lui stă în grandioasa panoramă ce-l înconjoară, un amfiteatru măreţ, lângă care alte blocuri de stâncă ce îl mărginesc măresc impresionanta panoramă glaciară. În depărtare creasta Făgărașului își definește profilele sale zimțate înspre vârfurile Gârbova și Scara prefigurând parcă apropierea din ce în ce mai mult de semeția Negoiului.

 

4. ȘAUA SCARA ȘI VÂRFUL SCARA

În bătaia luminii  fiecare vârf apare cu particularităţile lui, unul îndărătul altuia, unul mai sălbatic decât altul, creste ce se lasă în toate părțile, născând labirint de forme, unite în câte un pisc mai răsărit.  Aceste clipe ale rătăcirii, ale unei meditații profunde merită a fi savurate din plin măcar o dată când te afunzi pierdut și absorbit de miracolul curiozității aici în Făgăraș, pe crestele Bucegiului, Parângului sau Retezatului iar vârful Scara o confirmă cu prisosință.  Vârful Scara (2306 m) este unul dintre vârfurile impresionante ale crestei Făgărasului, deoarece pe fața lui estică par a curge, spre vale, cascade de grohotisuri. E doar o iluzie creată de imaginea peretelui descompus, din cauza condițiilor meteorologice aspre din zonă si a compoziției rocilor. De pe Vârful Scara, se coboară în șaua cu același nume, timp de 20 de minute, pe marcajul principal, ajungându-se la Refugiul Scara.

5 VÂRFUL ȘERBOTA

De pe vârful Șerbota tabloul panoramic devine impresionant și îți taie respirația. Spre est se deschide un peisaj impresionant cu una dintre cele accidentate și sălbatice porțiuni de creastă a Făgărașului,  Custura Sărății și vârful Negoiu. Aici în apropiere de stihiile Negoiului simți cum parcă cerul se unește cu pământul. În jurul tău reperezi blocuri de stânci cu greutăţi de neînchipuit;  este viaţa alpină în toiul manifestării ei; este frumuseţea sălbatică şi plăcerea unei osteneli înviorătoare.  Până la vârful Negoiu nu te mai desparte decât creasta îngustă și abruptă a Custurii Sărății. Șerbota este un vârf muntos situat în masivul Făgăraș, care are altitudine  de 2331 de metri. Vârful Șerbota se remarcă prin faptul că străjuiește cel mai greu traseu marcat din Munții Făgăraș, dar și din toți Carpații românești, cunoscut sub numele de Custura Sărății.

6. CUSTURA SĂRĂȚII

Custura Sărății  începe de la Vârful Șerbota (2331 m) și se termină în Șaua Cleopatrei și are reputația de a fi cel mai dificil traseu marcat din munții noștri. Deși porțiunea măsoară aproximativ 1 km, imediat ce-i privești poteca, care coboară și urcă pe o creastă foarte stâncoasă și aeriană, în minte iți apar tot felul de variante ocolitoare ale traseului, doar, doar să nu ai de înfruntat necunoscutul înspăimântător. Totuși, deși pare dificilă, Custura Sărății este amenajată cu lanțuri ajutătoare iar, pentru a o parcurge în siguranță, este necesară atenție sporită și un minim de pricepere la cățărare. Aici drumeții pasionați pot să străbată porțiuni stâncoase și expuse, vor simți că prind aripi pe acest traseu, asemeni unor vulturi, putând să “zboare” cu privirea de pe lespezile asprite de vânturi, până în adâncul văilor acoperite de grohotișuri și bolovani, ori chiar mai departe de acestea, printre păduri dese, spre poalele muntelui, până ce vor întâlni în depărtare linia orizontului. Oricât ar fi de spectaculoasă Custura Sărății, nu este indicată parcurgerea ei pe vreme nefavorabilă.

7. VÂRFUL NEGOIU

Vârful Negoiu (2535 m). este al doilea vârf ca înălțime din Carpații românești și are forma unei piramide stâncoase impunătoare. De la înălțimea lui se poate admira, în  toată splendoarea ei, Creasta Făgărașului.  Însă sunt puține zilele în care Vârful Negoiu nu este înconjurat de nori și de vânturi puternice, iar urmele iernii se pot vedea până târziu, în august, sub forma limbilor netopite de zăpadă. În lunile iulie, august si septembrie, mulți drumeți îl urcă, unii în forță, alții gâfâind, cu ultimele puteri, deoarece ascensiunea pe Negoiu este destul de solicitantă pentru începători. Cum aș putea descrie mai pitoresc și mai alegoric Negoiu decât ca fiind acel  munte cel mai înalt dintre nesfârșita mulțime de munți, în ale căror văi locuiește neamul românesc. El întregește parcă Bucegii  și Ceahlăul și cu negurosul său pisc, stă ca un uriaș, care s-a ridicat în picioare și se uită de-a lungul tuturor meleagurilor locuite de români, ca să vadă roată pe lângă sine neamul românesc de pretutindeni. La picioarele lui se întinde țara lui Negru-Vodă și strâmtul șes al Făgărașului, pe care Oltul îl încinge ca un brâu și care parcă-l ține lipit de picioarele puternicului munte. Legendele spun că aici de pe vârful Negoiului, când e vremea limpede și nu e prea mult soare, ca să-și joace căldura prin zări, ochii netrudiți ai omului străbat îndepărtările spre miazănoapte, peste văile Ardealului, mai până la marginile lui,  iar spre răsărit, vezi până și plaiurile Buzăului și mai departe, spre adânc, până unde bănuiești că în ceața albăstruie, se ascunde liniștita întindere a Mării Negre. Spre apus, vezi țara care a fost cuib a Dacilor celor războinici, Hațegul cel plin de ruini de cetăți de-ale strămoșilor noștri, pământul pe care a stat Sarmisegetuza lui Decebal. Dacă îți întorci ochii spre miazăzi, vezi departe, departe, o dungă albă ca de oțel, parca e un fulger care, căzând acolo, vezi munții, cum coboară și se fac dealuri și se fac coline și se fac în urmă una cu nesfârșitul șes al Țării Românești. Acolo e Dunărea și pământul până la ea e țara Basarabilor, al căror cuib a fost dincolo de Olt, până în munții Severinului. De aici, de pe Negoiu, când te uiți roată, până unde poate străbate puterea ochiului, se văd păduroșii munți, ce se țin unii de alți, si-n dreapta si-n stânga, sate ascunse prin văi, iar la poalele lor, câmpii udate de râuri și lanuri de grâu pe câmpii ca aurul topit și revărsat.

8. STRUNGA DOAMNEI ȘI PORTIȚA CĂLȚUNULUI

Urmând dinspre vârful Negou traseul bandă galbenă spre sud la început urmează o coborâre accentuată traversând versantul spre est până în căldarea Berbecilor. De aici începe urcușul înapoi spre creastă până în dreptul Strungii Doamnei. Parcurgerea Strungii nu prezintă dificultăți deosebite, fiind vorba de un horn destul de strâmt, asigurat cu cablu pe partea stângă la coborâre. După traversarea acestui obstacol în față se deschide parcă ca un evantai panorama din dreptul Portiței Călțunului. Din portița Călțunului se poate admira, mai ales în lumina caldă a după-amiezii, priveliștea deosebită a Lacului Călțun, a vârfului Lăițel și a Crestei Estice a Făgărașului. De aici se coboară spre lac printre bolovani, pe lespezi imense, traseul recomandând o atenție sporită.

 

 

9. CĂLDAREA ȘI LACUL GLACIAR CĂLȚUN

Lacul glaciar Călțun face parte din Parcul Național Golul Alpin al Munților Făgăraș. Este situat la baza vârfului nemilos al Lespezilor, un bloc impracticabil de șisturi cristaline străbătut numai de capre negre. Peretele parcă atrage toată năsprasna, tot vântul și tot frigul. Când bate soarele e bine, când nu, te înfioară suflarea rece și umedă a stâncii. Peretele Lespezilor a transformat Căldarea Călțun într-un tărâm al bolovanilor și al stâncilor pe care le prăvălește la tot pasul. Tot coborâșul șerpuiește printre astfel de obstacole de piatră. Aici simți cum parcă toată splendoarea Făgărașului îți taie respirația. Aici din portița Călțunului ne apare parcă în toată măreția seducătoare și semeață, piramida zimțată a Negoiului. Aici observi dintr-o altă perspectivă brâna stâncoasă a crestei dăltuită de ape și ghețari a vârfului. Tot aici din Căldarea Călțunului se deschide pentru prima dată o superbă perspectivă asupra crestei estice a Făgărașului cu vârfurile Podragu, Arpașu Mic și Arpașu Mare toate aproape de 2500 de metri.  La orizont în zi senină se poate observa și silueta semeață a suveranului, vârful Moldoveanu, stăpânul absolut, cel mai înalt loc din România. Lacul glaciar Călțun este situat la limita dintre județele Argeș și Sibiu. Altitudinea la care este situat lacul este de 2135 metri, iar acesta se întinde pe o suprafață de 7751 metri pătrați și are o adâncime de circa 12 metri. Ajungând la unul din cele mai frumoase lacuri din Făgăraș,  muntele te acceptă și te lasă să te  apropii pentru o clipă de infinit, cerând în schimb doar respect. De aici din Căldarea Călțunului începe urcușul prelung și susținut către vârful Lăițel îndreptând pașii grăbiți ai drumețului spre Bâlea. Urcând tot mai sus reperezi parcă mai magnific și mai spectaculos tabloul stâncos al Negoiului precum și ochiul de diamant al Călțunului. Privit de aici Negoiu este dragoste la prima vedere. Iarna înghețat și viscolit ne apare hipnotic, magnific, distant și trufaș însă vara devine cald, prietenos, concesiv și afectuos.  Cât despre lacul Călțun acesta este precum o picătură în palma muntelui, adăpostit de mulțimea lespezilor uriașe, un lac de cleștar dăltuit în piatra nestemată a Lespezilor.

 

10. CĂLDAREA ȘI LACUL BÂLEA

Lacul  Bâlea e cel mai vizitat, pentru că e cel mai uşor accesibil. Deosebit de celelalte lacuri, o peninsulă înaintează spre mijlocul lui, de te izolează complet. Trăieşte în muzica vălurelelor care se joacă cu pietrele de pe mal; îi admiri strălucirea variată după soare, îndungat de umbra malurilor stâncoase, ori chiar de reflexul coastelor înalte. În liniştea serii, când şi stelele îl împodobesc, oglindind în apă scântei sclipitoare, zgomotul cascadelor:, prin care-şi varsă prea plinul până-n Olt, devine o muzică tainică venită din nevăzutul adâncului de munţi, senzaţie care te înfioară de emoţie în dumnezeiescul peisaj aspru, cuprins de amurg. Căldarea Glaciară Bâlea care adăpostește emblematicul lac (4,6 ha, altitudine 2034 m) cu cea mai frumoasă cabană semilacustră, este pe departe cel mai important centru al sporturilor de altitudine din Carpații României.  Situată în inima masivului Făgăraș – el însuși cel mai grandios complex montan al Carpaților noștri – zona Bâlea Lac, parte a rezervatiei naturale omonime (180 ha suprafață) prezintă un relief glaciar tipic cu morene, terase, vale in forma „U” dominat de creste adânc crenelate din care se înalță dinspre nord-est spre sud-vest vârfurile Văiuga 2443 m, despărțit de Iezerul Caprei 2417 metri,  de Șaua Caprei 2315 metri și Paltinul 2398 metri. De aici coboară muchia Bâlii spre nord până dincolo de Cascada în Vârful Mierea la 1500 m. Peisajul de o frumusețe austeră unică este copleșitor atât vara cât mai ales în anotimpul alb. Atunci se mută aici fascinanta lume a nordului înghetat cu zăpezi înalte, sclipitoare atârnate parcă de streașina înălțimilor ce se contopesc în albul norilor efemeri.  Din Șaua Netedului – „poarta” accesibilă a Rezervatiei Faunistice Arpășel – privirea cuprinde o nesfârșită succesiune de culmi înalte care ascund văi glaciare complexe suspendate sau simple, vârfuri ascuțite și pinteni, ace și turnuri masive aliniate cuminte pe un fronton alpin cu iz himalaian.  Vegetatia din perimetrul lacului este de tip hidrofil, fiind formată din rogozuri și plante ca: patlagina alpină, păpadia alpină, splina, etc.  Flora alpină mai cuprinde gențiane, garofițe, flori de colț și sângele voinicului. Pe Muchea Bălei crește o vegetație variată ce cuprinde smârdar, merișor, garofița cu flori roșii si militea, precum și floarea de colț și  macul galben.

11. TRANSFĂGĂRĂȘANUL

Fenomen antropic rezultat al creativității și ingineriei românești, Transfăgărășan, denumit “drumul printre nori”, este cea mai importantă șosea din România, dar și una dintre cele mai spectaculoase din Europa. Șoseaua Transfăgărășan a fost construită între anii 1970 – 1974.  În acest scop, s-au excavat peste 3 milioane de tone de piatră și se spune că munca asiduă, alunecările și surpările de teren au înghițit sute de vieți, dar nu există acte doveditoare în acest sens. La finalizarea construcției, Transfăgărășan avea 92 de kilometri de șosea, 27 de viaducte și poduri, iar tunelul Capra-Bâlea este cel mai lung din țara noastră – 887 metri. Se spune că, la construirea tunelului de pe șoseaua Transfăgărașan, minerii care se ocupau cu montarea explozibilului pe munte se țineau de mână, alcătuind un șir de 20 – 30 persoane, ca să nu fie luați de vijelie și aruncați în prăpastie. Datorita vremii vitrege și a ninsorilor abundente care se mai pornesc chiar și în luna iulie, șoseaua Transfăgărașan se deschide la 1 iunie și se închide pe 1 noiembrie.

12. VÂRFUL IEZERUL CAPREI

De pe Vârful Iezerul Caprei 2417 metri se  deschide o perspectivă extraordinară asupra crestei Făgărașului.  Drept în față reperăm falnicele vârfuri Vânătoarea lui Buteanu 2507 metri și Capra 2494 metri. Spre est se deschide zona de maximă asprime a masivului cu vârfurile Arpașu Mic 2461 metri, Arpașu Mare 2468 metri, Mircea 2461 metri, Podragu 2462 metri o colecție de vârfuri aprige despărțite de căldări glaciare brutale. La poalele Buteanului reperăm și Lacurile Capra și Căprița obârșia principală a râului Argeș. La vest reperăm căldarea Bâlea și creasta vestică care se întinde pe 30 de km până la valea Oltului. Tot de aici se dezvăluie parcă trezind din nou amintiri vii splendida zonă glaciară Negoiu-Lespezi sectorul cu cea mai mare medie de înălțime din țară.

13. CĂLDAREA GLACIARĂ ȘI LACUL CAPRA

Căldarea glaciară Capra se dezvăluie drumețului învăluită într-o liniște pitorească străjuită de piramida trufașă a Iezerului Caprei. Ai senzația pe moment că aici te afli la granița a două lumi paralele total diferite împărtășind însă pe deplin  sentimentul că și contrastele pot crea câteodată o armonie plăcută. În mijlocul căldării glaciare doarme lacul la 2241 metri altitudine. Cu cât ne apropiem de el,  cu atât mai mult ne fascinează plin de vrajă, ca un ochi sticlos ce privește țintă.  Pare mai degrabă  o imensă tipsie de argint cu reflexe variate după bătaia soarelui. Ochiul pământului caută fix fără clipiri, spre bolta de deasupra. Soarele îi dă coloritul iar norii variația. Lacul glaciar Capra constituie unul din izvoarele principale ale râului Argeș. Aici vara când temperatura în orașe sare peste 30 de grade lacul glaciar Capra îți oferă senzația unei răcori și liniști absolute. Lacul se află la altitudinea de 2241 de metri, are o suprafață de 1,8 hectare și o adâncime maximă de 11 metri. Când noaptea se lasă în căldarea glaciară a Caprei  liniștea e atât de deplină. Te simți izolat însă singurătatea nu te doboară. Lacul îți ține de urât. În imobilitatea lui, e plin de viață, răscolitor de gânduri. Dimineața când soarele se ridică jocul reflexelor din jurul lacului se schimbă din nou iar  fața apei se întunecă.  Scăldate de verdele pajiștilor alpine între abisuri fantastice piscurile Făgărașului izbucnesc din nou prin aburul cețurilor prevestind o nouă zi plină de provocări.

14. VÂRFUL VÂNĂTOAREA LUI BUTEANU

Pe vârful Vânătoarea lui Buteanu 2507 metri  trăirile sunt din nou intense.  Ca şi florile, ca şi pădurile, soarele dă adevărata splendoare a munţilor. În lumina serii  apare fiecare vârf cu particularităţile lui, unul îndărătul altuia, unul mai sălbatic decât altul, creste ce se lasă în toate părţile, născând labirint de forme, unite în câte un pisc mai răsărit. Peste Arpaşul Mare, cu muchia zimţuită, se înalţă ghebul mijlociu mai răsărit al Negoiului. Din culmea Arpaşului se ridică Vîrtopul; cu vreo 50 metri mai sus, din el se lasă creastă prelungă, pe când mai spre răsărit Podragul pare mai masiv în izolare. Par şirag, deşi de fapt sînt îngrămădiţi în jurul unei căpetenii, ce-i domină. La umbra aproape a fiecăruia sclipesc ochiri limpezi de apă, mai puţine decât în Retezat, mai impresionante însă prin cadrul măreţ al căldărilor. Năruituri în jurul lor năruiituri pe coastele ce le împrejmuiesc, pe când sus în zeliştea vînturilor şi în asprimea luptei, stânci se izolează, se profilează ca nişte suliţi, capătă forme  fantastice.

 

15. PORTIȚA ARPĂȘEL-VÂRTOPEL

Creasta Arpășel-Vârtopel pornește de la vârfurile înfrățite Vânătoarea lui Buteanu-Capra până la muchia nordică Albota. Este o muchie zdrențuită cu o lungime de 2,5 kilometri. Aici atât spre nord cât și spre sud versanții au 400 de metri diferență de nivel. La capătul crestei se deschide Fereastra Zmeilor iar dincolo de ea se ridică trei bastioane zimțate, aspre, colțuroase menite parcă să protejeze  agresivul munte Arpașul Mic.  Este porțiunea La Trei Pași de moarte care parcă te invită să-i calci pragul.  Această porțiune de creastă este cel mai dificil sector din creasta Făgărașului. Gradul ridicat de periculozitate nu face pretabilă această porțiune pentru turiști motiv pentru care traseul de creastă ocolește broderia stâncoasă a Arpășelului pe versantul sudic.

 

16. FEREASTRA ZMEILOR

Fereastra Zmeilor constituie un punct de reper important în creasta Făgărașului și  reprezintă de fapt o serie de custuri înguste, alături de șei crenelate, care s-au format de-a lungul timpului datorită acțiunii curenților și a dezagregărilor produse de înghet si dezghet. Formațiunea gelogică este unică pe teritoriul munților Făgăraș și se află foarte aproape de Vârful Arpașul Mic. Aici drumețul ostenit poposește la pragul  portalului de o rară frumusețe. Aici mai rar poți prinde râsul ironic și sănătos al naturii veșnice, față de opera trecătoare a omului.

17. PORȚIUNEA LA TREI PAȘI DE MOARTE

Când ajungi în dreptul porțiunii de creastă La trei pași de moarte îți vin în minte fără să vrei oamenii dragi care au dispărut prematur de lângă tine răpuși de tot mai perfidele boli ale lumii moderne. Mediul în care trăim a ajuns atât de viciat de parcă cineva ar avea tot interesul să dispărem înainte de vreme. Să fim mereu, pretutindeni -La trei pași de moarte.  În zona de creastă La trei pași de moarte se trece pe linia de demarcație între Ardeal pe partea stângă și Muntenia în partea dreaptă. Traversând porțiunea, spre sud se cască o prăpastie amețitoare de 300 de metri însă și spre nord peisajul abrupt este asemănător. Aici crucile presărate din loc în loc amintesc de tot atâtea vieți curmate tragic, atât români cât și străini. La început poteca te conduce la baza vârfului țepos și în dreptul primei porțiuni cu cabluri. Porțiunile de la Trei pași de moarte sunt asigurate cu cabluri și lanțuri. Dacă te ții bine de ele și ești atent pe unde pășești,  pe vreme bună nu este nici un pericol.

18. CĂLDAREA ȘI LACUL PODRĂGELU

Aici în căldarea mai puțin umblată de turiști într-o liniște dumnezeiască lacul apare tăcut, enigmatic,  un ochi de smarald sădit în inima carpaților făgărășeni. Lacul Podrăgel la o altitudine de 2030 m se află în Căldarea Podrăgelului, între Piscul Podragului (Muchia Turnurilor Podragului) și Piscul Podrăgelului (Coama Vârtopului), sub traseul marcat cruce albastră (Cabana Podragu – Curmătură dintre Lacuri – Strunga Podrăgelului – „Portița Fruntii” – Portița Arpașului/Fereastra Zmeilor). Efortul depus până aici îți este răsplătit pe măsură. Privind în vale se dezvăluie sublim și orașul Victoria aici la granița județelor Sibiu și Brașov.  La o tresărire a privirii reperezi și creasta colțuroasă, sălbatică ce se definește între vârfurile Arpașu Mare și Podragu.

19. ȘAUA DINTRE LACURI, CĂLDAREA GLACIARĂ ȘI LACUL PODRAGU

La Șaua dintre Lacuri 2269 de metri peisajul copleșitor din jur deșteaptă din nou în noi bucuria reală. Jos în vale reperezi Cabana Podragu una din cabanele pitorești ale munților Făgăraș. Decorul din jurul ei este copleșitor iar centrul atenției este captat înspre lacul Podragu unul din lacurile glaciare de splendoare ale crestei Făgărașului. Cum poți descrie mai frumos și mai poetic lacul Podragu. Farmecul lui stă în grandioasa panoramă ce-l înconjoară, un amfiteatru măreţ, lângă care alte cetăți de stâncă mai mărunte măresc impresionanta panoramă glaciară. Mărginit de muchia Tărâța ochiul de apă de un azuriu incredibil farmecă ochiul, îl îmbată cu culorile vii ale paradisului. Acesta e farmecul muntelui, una din ademenirile lui. Domină. Când cerul e senin, aici de un albastru mediteran, vizibilitatea devine depărtată şi limpede. Priveliştea într-adevăr este impresionantă. Prinzi maiestatea domniei munţilor. Retrospectiv îmbrățișezi cu privirea munchia Albota, Coama Podrăgelului, căldarea Podrăgelului și gingașul lac Podrăgelul care îți zâmbește pentru ultima oară.  Lacul Podragu este un lac glaciar din Munții Făgăraș. Acesta este situat în căldarea Podragu, la altitudinea de 2136 de metri. Are o adâncime de aproximativ 16 metri și o suprafață de circa 3 hectare. Lacul Podragu este al doilea cel mai mare lac din Munții Făgăraș, după lacul Bâlea. Lacul Podragu este alimentat de un izvor principal, dar și de precipitații. În zona alpină, precipitațiile cad în cantități mari. Din câte se știe lacul ar fi populat cu păstrăvi. Lacul Podragu are o culoare deosebită, un verde albăstrui, uneori foarte intens, care îți trezește admirația. Zona căldării, de asemenea, este superbă, peisajul fiind absolut pitoresc. Situat la obârșia văii Podragu, într-un circ glaciar aflat între muchiile Podragului (vest) și Tărâței (est), despărțite de Șaua Podragu,  lacul  s-a format în căldarea unui ghețar, prin acumularea apei provenite din ploi și zăpezi. În afară de precipitați, acesta mai este alimentat atât de către un izvor principal sudic, cât și din alte izvoare de suprafață circumferențiale. Evacuarea surplusului de apă se face prin partea de nord-vest printr-un emisar ce alimentează Lacul Podragu Mic și are un debit de 150 l/s.

20. ȘAUA UCIȘOARA

În șaua Ucișoara poposești la baza treptelor sublime ale templului Făgărașului. Privite de aici din șaua Ucișoara împărtășești pe deplin sentimentul că cele două vârfuri emblematice Viștea și Moldoveanu domină cu dezinvoltură și trufie văzduhul României. Spre nord crestele Făgărașului desăvârșesc din nou un tablou sublim cu valea adâncă abruptă a pârâului Ucișoara ce-și mână apele repezi până jos în vale spre orașul Victoria. În schimb înspre sud  privirea îți este desfătată admirând culmile domoale ce se desfășoară înspre căldarea Moldoveanului și pârâul Orzăneaua Mare ce-și mână apele până în ținutul legendar al Țării Argeșului. În depărtare muchiile munților Picuiata și Coastele Mari desăvârșesc portretul fără de cusur al crestei sudice.

21. TRAPEZUL VIȘTEA-MOLDOVEANU

Ajuns sus pe Viștea Mare 2527 metri al treilea vârf al Carpațiilor României uiți parcă pe moment de orice urmă de oboseală. De sub abruptul Viștei pe aliniamentul crestei nordice reperezi jumătatea vestică a crestei Făgărașilor. În depărtare dacă ai noroc de vreme bună se poate repera semețul Negoiu, vârful Lespezi și Cornul Călțunului actorii principali ai crestei vestice. În fața lor ca niște străjeri falnici se întinde o minunată colecție de piscuri semețe începând cu Arpașul Mic, Arpașu Mare, vârfurile Capra și Vânătoarea lui Buteanu. Înspre latura estică panorama este de asemenea încântătoare. Drept în față se înșiruie șaua Viștea, refugiul Viștea și colecția de vârfuri Hârtopul Ursului, Galbenele, Gălășescu Mare, Gălășescu Mic și Slănina. Rotind privirea la 180 de grade reperezi culmile sudice prelungi și ample dar domoale ce  completează broderia stâncoasă a crestei principale unde muchiile nordice apar prăvălite în rupturi scurte și brutale. Spre latura vestică a crestei reperezi culmile Podul Giurgiului și Mircea,  iar pe latura estică splendida căldare a Văii Rele ce se definește pornind din dreptul lacului Iezerul Moldoveanului. În depărtare se profilează și silueta lungă și prelungă a muntelui Scărișoara. De aici până la Moldoveanu nu te mai despart decât 420 de metri. Pășind pe acoperișul României –Vârful Moldoveanu 2544 metri, în fața noastră ca și un omagiu suprem se deschide privirii spre desfătarea supremă imensa tălăzuire de piatră a crestei Făgărașului, cea mai amplă desfășurare de vârfuri și creste alpine din Carpații României. De aici cuprinzi întreaga zonă a sfâșierilor glaciare, a piscurilor trufașe și a prăvăliturilor adânci deschisă de tripletul Ciortea la vest cu vârfurile Boia 2431 metri, Grohotișului 2395 metri, Ciortea 2426 metri și o încheie 30 de kilometri în zborul vulturului,  la est culmea Dara cu vârfurile Dara 2500 metri și Hârtopul Darei 2506 metri. Chiar sub vârf pe latura estică reperăm ca o oglindă sclipind în soare Iezerul Triunghiular sau Iezerul Moldoveanului-obârșia Văii Rele care străbate splendida căldare cu același nume. Spre sud din Moldoveanu se desprinde o muchie care la muntele Scărișoara se desparte în două culmi Picuiata spre vest respectiv Scărișoara spre est. Acestea sunt cele mai întinse creste sudice lungi de 30 de km. și cu o suprafață de 365 km pătrați. Această unitate montană este mai mare decât Bucegiul fiind însăși un munte în sine ca și dimensiuni, suprafață și altitudine.  De-a lungul coamei Scărișoara ținând drumul oilor se poate coborî până în comuna Nucșoara, județul Argeș. Vârful Moldoveanu este vârful muntos cel mai înalt din România. Cu altitudinea de 2544 metri, Vârful Moldoveanu este al II-lea cel mai important vârf al lanțului muntos Carpați, după vârful Gerlachovský, din munții Tatra (Slovacia), cu o altitudine de 2.655 metri. Prima atestare documentară a munților Făgăraș este o hartă, „Chorografia Hungariae”, a lui Lazarius, tipărită în anul 1528. Originea numelui acestui vârf naşte şi acum multe dispute. Unii istorici spun că numele vine de la căţeluşa Molda, după care a fost denumită şi regiunea Moldovei. Mai mulţi cercetători au respins însă această idee şi spun că numele vârfurilor din Masivul Făgăraş au fost date după poreclele ciobanilor, singurii care urcau pe munte acum mai bine de 80 de ani. În anul 1938, în lucrarea „Ascensiuni grele în Munţii Făgăraşului” Alexandru Rudeanu scria: „Moldoveanu poartă numele de Muntele Valea Rea pe versantul lui estic, de Moldoveanu pe versantul vestic şi de Colţul Vistei Mari în Transilvania”. Deși nu se știe cu exactitate de unde a fost botezat vârful poreclit „Everestul României” sau „Acoperișul României”, cel mai probabil este vorba despre stâna unui cioban venit din Moldova care era amplasată în apropierea faimosului vârf. O altă variantă ar fi existența unui cioban numit Ion Moldoveanu, originar din Curtea de Argeș, ale cărui mioare pășteau în zona semețului vârf. De zeci de ani, localnicii din satele  Făgărașului îi spun vârfului „Cioca Moldoveanului”, unde „cioacă” înseamnă un vârf de munte sau de deal. Din păcate, nu se știe cine a fost primul om care a cucerit „Acoperișul României”. Din cauza piscurilor montane din jurul său, majoritatea de peste 2.400 de metri, vârful Moldoveanu este vizibil doar de pe creasta Făgărașului sau din aer, spre deosebire de multe din principalele vârfuri ale lanțului făgărășan, care sunt vizibile și din Depresiunea Făgărașului. Aici pe vârful Moldoveanu preț de câteva clipe ești omul fericit, râvnit de împărați. Parcă nu bagi de seama trecerea vremii. Bagheta magică a naturii te-a fermecat și te-a binecuvântat în același timp. Simți aici de pe podiumul suprem al României cum în jurul tău joacă uriașii de pământ ai țării noastre cum virtutea se instalează în sufletul celui fără de prihană ca urmare a antrenamentului neîntrerupt. Cine a ajuns până aici este un învingător semn că bogăția nu este deloc oarbă și presupune perspicacitate, tenacitate și mult curaj. Încărcat de aceste simțăminte profunde adresezi  un cald salut veșnicului suveran al României stăpânul absolut al Împărăției Făgărașului  care îți zâmbește blând și binevoitor.

 

22. FEREASTRA MICĂ ȘI MARE A SÂMBETEI

Din Fereastra Mică a Sâmbetei spre sud de desfășoară Muchia Scărișoara-Picuiata  desprinsă din vârful Moldoveanu asemenea unei potcoave. Aici de pe valea Bândei se urcă spre zona de tranziție de la relieful glaciar spectacular cu mari prăvălituri și stâncării la ținutul culmilor masive dar domoale și al plaiurilor alpine primitoare.  De la frumoasa piramidă a Vârfului Urlea creasta Făgărașului virează 90 de grade spre sud circa 2 km pentru ca la Fundul Bândei  să revină la fel de brusc pe direcția estică. Creasta Urlea-Dara face practic trecerea de la stâncă la iarbă. La Fereastra Mare a Sâmbetei. reperezi impozanta piramidă a trufașului Urlea și căldarea spectaculoasă a Bândei. Aici la capăt de drumeție pe creasta Făgărașului pentru majoritatea turiștilor simți că devii un fir din imensitatea nedesluşită. Trăiești clipele de extaz ce te eterizează în faţa infinitului indisolubil  în care se contopește cer, pămînt şi propia-i ființă.

23. VALEA SÂMBETEI

Mărginită la vest de maiestuoasa muchie a Drăgușului, la est de muchia Cataveiu, Valea Sâmbetei este una din văile nordice glaciare ale munților Făgăraș în care practicarea sporturilor de iarnă, skiul si snowboardul in principal, se poate face până târziu în primăvară, în luna mai, sau chiar când bujoreii de munte îi impinzesc versantii, în luna iunie. Traseul de coborâre pe Valea Sâmbetei este poate unul dintre cele mai pitorești ieșiri din creasta Făgărașului. Pragul glaciar te îndeamnă la o coborâre de aproape 1000 de metri diferență de nivel însă priveliști minunate primitoare te îndeamnă să trăiești o adevărată tihnă sufletească. În curând dai de jnepeni una dintre cele mai plăcute întâlniri în zona alpină.  Adulmecând privirea spre culmea Sâmbetei sorbești parcă bolta nemărginită a cerului, făpturile variate ale munților, podoaba mândră a brazilor. Aici parcă într-un inedit suprem ți se oferă șansa de a admira un  tablou de neuitat al naturii care ne apare când înourată și mohorâtă, când surâzătoare, fețe ale veșnicei vieți, distrugere și zămislire, fecunditate și podoabă într-o ritmică alternanță unitară prin construcție.  aici simți cum roata vieții e aceeași. Așa stă scris în frumusețile sculpturale ale mândrului Făgăraș.

 

24. CĂLDAREA GLACIARĂ BÂNDEA

Căldarea glaciară a Bândei este deosebit de frumoasă dar extrem de periculoasă. Iarna aici se produc cele mai sălbatice avalanșe din România iar vara nici măcar ploaia să nu te prindă pe acolo. Aici ca într-o coroană ce înconjoară valea reperăm trufașe și semețe de la vest la est  vârfurile Cheia Bândei 2383 metri, Urlea 2473 metri, Iezerul 2429 metri și Fundul Bândei 2454 metri completate de tabloul stâncos din dreptul vârfului Dara.

25. VÂRFUL URLEA

Vârful Urlea este un vârf muntos situat în partea estică a munților Făgăraș, care are o altitudine de 2.473 m. Accesul pe vârf se face dinspre Fereastra Mare a Sâmbetei din Curmătura Mogoșului sau dinspre Cabana Urlea. Vârful nu se află în traseul de creastă și de aceea este necesar un efort suplimentar pentru a urca și coborî vârful propriu-zis. Pe vârful Urlea simți cum soarele dă adevărata splendoare a munţilor. În bătaia luminii de aici poți repera, misterioasa căldarea glaciară a Urlei,  vasta depresiune a Făgărașului până spre Șercaia, Șercăița și Șinca Veche, acoperită de spuma norilor fascinanta Măgură a Codlei, crestele Pietrei Craiului și a Bucegiului precum și coroana falnică a masivului Iezer -Păpușa. Îndreptându-ți privirea spre vest observi magnifica creastă a Făgărașului ce își etalează fiecare vârf cu particularităţile lui, unul îndărătul altuia, unul mai sălbatic decât altul, crestă ce se lasă în toate părţile, născând labirint de forme, unite în câte un pisc mai răsărit. Peste Slănina, Gălășescu Mic și Mare se profilează dominând văzduhul faimosul trapez Viștea-Moldoveanu,  vârfurile ce formează  adevăratele căpetenii ale Carpaților românești.

26. VÂRFUL LA FUNDUL BÂNDEI

Este o zonă care oferă o priveliște superbă asupra vârfurilor înierbate din jur respectiv La Cheia Bândei, Mogoșul și Urlea, până înapoi spre Viștea și Moldoveanu și asupra Lacului Urlea, aflat pe cealaltă parte a muntelui, în stânga față de traseu. De aici se poate urca pe vârfurile Dara și Hârtopu Darei, abătându-te de la traseul marcat aproximativ o jumătate de oră.

27. CĂLDAREA ȘI LACUL GLACIAR URLEA

Lacul Urlea este un lac glaciar situat pe versantul nordic al Făgărașului la altitudinea de 2170 m. Are o suprafață de 2 ha și o adâncime de 4, 05 m. Deasupra lui se ridică vârfuri de peste 2400 m, vârful La Fundul Bândei și Iezerul, a căror grohotișuri ajung până pe mal. Lacul se poate vedea de pe traseul de creastă. Deosebit de celelalte lacuri parcă nu te mai saturi să îi  admiri strălucirea variată după soare, îndungată de umbra malurilor stîncoase, ori chiar reflexul coastelor înalte.

28. VÂRFURILE DARA, HÂRTOPU DAREI ȘI MUȘETESCU

Ajungând pe vârful Dara 2500 de metri ai sentimentul cuceririi pe deplin a crestei Făgărașului.  Observi un șirag nesfârșit de vârfuri ce parcă se înalță în zeliștea văzduhului și în asprimea vânturilor asemenea  unor suliţi ce  capătă forme fantastice. Peste Arpaşul Mare, cu muchia zimţuită, se înalţă ghebul mijlociu mai răsărit al Negoiului. Din culmea Arpaşului se ridică Vîrtopul; cu vreo 50 metri mai sus, din el se lasă creastă prelungă, pe cînd mai spre răsărit Podragul pare mai masiv în izolare, întrecut însă de Vînătoarea, rivalul Negoiului, după care, abia proeminent, se arată şi vîrful Ciortei dinspre Avrig. Par şirag, deşi de fapt sînt îngrămădiţi în jurul unei căpetenii magnificul trapez Viștea-Moldoveanu, ce-i domină prin semeția sa.  În plan mai apropiat spre vest ca niște soldați grupați în șir indian reperăm în ordine descrescătoare Galbena, Gălășescu Mare, Găleșescu Mic, Slănina, Cheia Bândei, Mogoșu, Urlea și Fundu Bândei. Traversând creasta de la vest la est împărtășești sentimentul că îți iei la revedere de la nişte prieteni dragi, în tovărăşia cărora ai trăit clipe unice în viață. La o distanță de 300 de metri de pe vârful Hârtopul Darei 2506 metri reperezi și rămâi adânc uimit cum  semețele creste ale Făgărașului se află într- complementaritate perfectă cu crestele masivelor montane învecinate. Înspre est creasta  masivului Iezer-Păpușa își etalează măreața priveliște cu sălbateca ei frumuseţe, cu ceaţa străvezie lăsată spre fundul adînc, cu jocul umbrelor de nori proiectate pe largul careu al muchilor. Înspre nord-est coamele muntoase ale Pietrei Craiului și Bucegilor desăvârșesc într-o formă sublimă palatul de cleștar al Meridionalilor. În sfârșit ultimul bastion vârful Mușetescu 2495 metri zugrăvește pe deplin tabloul extremității estice a crestei Făgărașului cu salba încântătoare de lacuri ce îl înconjoară, lacurile Miorelor, Roșu, Geamănu, Lacul de Sus, Lacul de Jos situate la una dintre cele mai mari altitudini din Carpații României.

29.  CURMĂTURA ZÂRNEI

Pășind în Curmătura Zârnei nu ai cum să nu fi surprins de transformarea magnifică a crestei Făgărașului de  la relieful glaciar spectacular cu mari prăvălituri și stâncării din zona Dara-Urlea la ținutul culmilor masive dar domoale și al plaiurilor alpine primitoare.  Te crezi parcă transpus pe un întins un platou tibetan presărat ici colo de zglobiile ochiuri de apă ale lacurilor din apropiere. Natura din jur, cu lumina plină a soarelui îți umple chipul de bucurii iar albastru azuriu al lacurilor din jur conferă farmecul zonei. Ca o insulă în mijlocul păşunilor stă singuratic refugiul Zârna loc de popas pentru turistul temerar ce se avântă sau vine dinspre universul stâncos de cleștar al crestelor Făgărașului. De pe vârful Zârna la malul unui izvor binecuvântat  cuprinzând printr-o singură privire întregul platou reperezi cum  într-o parte stă culmea nordică a crestei Făgărașului cu deschidere largă înspre Lisa și orașul Făgăraraș iar pre sud se înalţă coasta nordică prelungă a masivului Iezer-Păpușa.  Aici cu silueta sa aspră se înalţă în zare și crestele impunătoare ale Pietrei Craiului.

30. VÂRFUL LUDIȘORU ȘI CURMĂTURA BRĂTILEI

Din zona vârfului Ludișoru coborând prelung spre Curmătura Brătilei tabloul masivelor ce străjuiesc spre est creasta prelungă a Făgărașului devine spectacular și apoteotic. Bucegii sînt masivi înălţaţi ca şi un enorm munte de gheaţă plutitor. Piatra Craiului, dimpotrivă, e ca aripa unui acoperiş năruit, cu marginea ruptă, tăioasă, îndreptată spre cer. Într-o parte e prăpastia păretelui surpat, în alta partea din acoperiş înclinată-n adînc. Un zid lung de pietre ce lucesc în  bătaia soarelui, numai pripoare şi răni. Privind înspre Iezer-Păpușa reperezi o  creastă lungă compactă cu pădurea deasă ce se ridică pînă aproape de coama muchiată. Din dreptului refugiului de la Curmătura Brătilei viața îți oferă șansa de a admira măreţia naturii cu sălbateca ei frumuseţe, cu ceaţa străvezie lăsată spre fundul adînc, cu jocul umbrelor de nori proiectate pe largul careu al munţilor. Aceasta e răsplata ostenelii către înălţimi.

31. VÂRFUL ȘI REFUGIUL COMISU 

Se află în apropiere de Refugiul cu același nume și dezvăluie la finalul crestei Făgărașului o panoramă deosebită asupra Pietrei Craiului și a Lacului de acumulare Pecineagu. De pe vârful Comisu traseul de creastă coboară prin pădure spre cantonul Rudărița și Plaiul Foii. Din acest loc magic  simți pe deplin cum Făgărașul gârbovit de atâtea lupte predă în cele din urmă ștafeta semețiilor Craiului admirate în toată splendoarea lor din dreptul Cabanei Plaiul Foii.

III. CONCLUZII

Cu vârfurile ascuțite scărmănând cânepa norilor cenușii, crestele Făgărașului se semețesc spre ceruri cu mândria celor mai înalte culmi ale Carpaților noștri. Făgărașul are un magnetism anume,  nu există împătimit al muntelui care să nu-și fi dorit să-i străbată potecile și să-i calce pășunile înalte, de dincolo de nori. Și chiar dacă ai merge pe drumul muncit al Transfăgărășanului, pe serpentinele lui întortochiate, și tot ai rămâne impresionat de măreția și grandoarea sa. Dacă îl străbați cu pasul, cunoașterea e alta. Îți vei aminti de fiecare urcuș, de fiecare șa mai domoală sau mai abruptă, de fiecare colț de stâncă de care te-ai agățat anevoios, de pădurile de fagi, molizi sau brazi albi pe care le-ai străbătut, de lacurile în care se oglindesc vârfurile golașe, de izvoarele de la care ai luat apă ori de pârâurile săltărețe peste care ai sărit cu agilitatea caprelor negre. Căci Făgărașul înseamnă aventură. O aventură carpatică pe care cu greu o poți uita. Venind aici deschizi o poartă. Și e mai ademenitoare ca poarta ce se deschide spre tărâmul tinereții fără bătrânețe și a vieții fără de moarte. Fiindcă aici în  Făgăraș atât de fascinat e totul, încât parcă n-ai mai vrea să cobori jos, printre oameni.