I. INTRODUCERE

Iubitorii drumeţiilor au considerat întotdeauna Parângul în familia celor mai frumoși şi interesanţi munţi din ţara noastră. Bucurându-se de renumele piscurilor, căldărilor şi lacurilor sale, Parângul a atras constant generaţii întregi de turişti. Din orice parte ai începe urcuşul întâlnești în lungul itinerarelor care străbat Munţii Parâng numeroase comori de frumusețe: creste înalte, vârfuri ce rivalizează ca înălţime cu cele mai înalte piscuri făgărăşene, lacuri glaciare, cascade înspumate, chei, ape bogate, păduri înmiresmate. Masivul Parâng cuprinde munţii dintre Olt, Jiu şi Strei, adică Munţii Parâng, Munţii Căpăţînii, Munţii Lotrului, Munţii Cindrel, Munţii Şurean, formând o vastă întindere cu o lungime est-vest de cca 100 km şi o lărgime nord-sud de 70–80 km, cea mai dezvoltată lărgime din Carpaţii Meridionali. Din această suprafață muntoasă Munţii Parâng ocupă sectorul de sud-vest având pe direcţia est-vest o lungime de cca 32 km, iar pe direcţia nord-sud o deschidere maximă de 33 km. Din punct de vedere administrativ ei sunt cuprinși în județele Gorj (la sud), Hunedoara (la nord) şi Vâlcea (la est).  În ceea ce privește limitele masivului la nord, limita Parângului o constituie Munţii Şurean, foarte întinşi ca suprafaţă, dar cu înălţimi mai modeste. Ei culminează în Vârful lui Pătru (2130 m) iar două din potecile turistice marcate sunt trasee de legătură cu Parângul. Munţii Retezat, impunători şi renumiţi prin lacurile glaciare, se aştern la nord-vest; ei trimit ca avantpost spre Parâng doar o ramură scundă Munţii Tulişa (alt. max. 1763 m). Peste aceştia în zile limpezi se zăresc din Parâng: Vârful Peleaga (2509 m) şi Păpuşa (2500 m) Munţii Vîlcan, vecinii de la vest, ating înălţimile maxime în Vârful Straja (1870 m) şi Oslea (1946 m). Între Vîlcan şi Parâng se adânceşte defileul sălbatic în care Jiul şi-a dăltuit chei impresionante. Atât Retezatul cât şi Vîlcanul nu au trasee turistice de legătură cu Parîngul. Munţii Căpăţînii, vecinii de la est, se înşiră în lungime până la Olt, săltând mai ales în partea apuseană şi centrală câteva înălţimi de peste 2000 m. Creasta Parângului se leagă direct cu creasta Căpăţînii prin drum nemarcat. Munţii Lotru, vecinul din nord-est, (alt. max. Vîrful Cristeşti, 2233 m) sunt legaţi de Parâng prin culmea Tărtărău – Poiana Muierii; traseele turistice de legătură pornesc de la Obîrşia Lotrului. Priviţi din Petroşani, Munţii Parâng apar ca un imens meterez dominat în aparenţă de vârful Cârja. În realitate, spre sud de acest pisc, creasta cu zimţi mărunţi urcă puţin perceptibil până la vârful Parângul Mare. Acest colos cu cei 2519 m ai săi domină nu numai Munţii Parâng, dar şi toţi munţii cuprinși între Olt şi Dunăre, depăşind şi frunţile Retezatului. Cu toate că Parângul este cel mai însemnat dintre munţii cuprinşi între Olt, Jiu şi Strei, el rămâne la sud de culmea principală a Carpaţilor, ce trece din Munţii Lotru direct în Munţii Şurean prin muchia Tărtărău, muchia Poiana Muierii şi muchia Voievodul.  Munţii Parâng reprezintă deci o impresionantă ramificaţie sudică ce se întinde prin intermediul Munţilor Căpăţînii de la Jiu la Olt. Legătura între culmea principală carpatină şi creasta Parângului porneşte din muchia Poiana Muierii spre sud, atingând pe rând vârful Pravăţul (1893 m), vârful. Ciobanul Mare (1944 m), vârful Pietrele (2155 m) şi se racordează în vârful Coasta lui Rus (2301 m). Creasta înaltă a Parângului începe din vârful Măgura (970 m) şi continuă spre est peste vârful Parângul Mic (2074 m), vârful Cîrja (2405 m), vârful Parângul Mare, Coasta lui Rus (2301 m), vârful Mohorul (2337 m), vârful. Păpuşa (2136 m), vârful Micaia (2170 m), până la curmătura Olteţului (1615 m). Din această culme înaltă se desfac spre sud o serie de muchii în general acoperite cu păşuni întinse. O viguroasă ramificaţie începe chiar din vârful Parângul Mare prin vârful Mândra (2360 m) şi vârful Tărtărău, vârful Măcaria, vârful Groapa, vârful Voişanul, vârful Molidvişul (1758 m). Din acest vârf ea se desface asemenea unui trident din care pornesc alte culmi întinse între Jiu şi Gilort. Din vârful principal (2519 m) o altă culme se îndreaptă spre sud-vest, prin vârful Ţapu, vârful Ciocîrliul Grivelor (2028 m), muchia Prisloapele, muchia Reciul etc. Alte culmi mai importante spre sud sunt Păpuşa-Tolanu pe care trece șoseaua alpină, DN 67 C, şi culmea Muşetoaia-Cătălin-Sohodol. Spre nord ramificaţiile sunt mai numeroase, dar scurte şi abrupte. Dintre cele mai însemnate sunt culmea Cîrja-Mija şi culmea Iezerul-Ştefanul, iar de aici şirul de munţi ai Latoriţei.

 

Munţii Parâng adăpostesc 22 de lacuri glaciare mai importante și alte peste 20 de lăculeţe sau ochiuri de apă. Aproape toate sunt situate pe versantul nordic. Excepţie fac doar lăculeţele laşul (Laşul) din obârşia văii Setea Mică și Mohorul, în căldarea nord-estică a vârfului Mohoru. Lacurile glaciare de pe versantul nordic fac parte toate din bazinele hidrografice ale Jieţului (la vest) şi Lotrului (la est). În complexul aparţinând Jiețului se găsesc cele mai muIte şi mai mari lacuri din masiv; ele sunt dispuse în circuri formate de afluenţii principali ai Jieţului: Mija, Sliveiul, Roşiile şi Ghereşul (Dereşul). În circul nord-vestic se află lacul Mija (lacul Zăvoaiele sau lacul Luncii). În circul Sliveiului se găsesc: Lacul Custura, Lacul Îngheţat (2120 m) pe flancul stâng, şi Lacul Verde, Lacul Mic şi Lacul Slivei, pe flancul drept al văii glaciare. Cel mai însemnat este Lacul Verde, (0,615 ha, 6,5 m adâncime). În circul Roşiile, lacurile s-au păstrat numai în căldarea estică, ele fiind etajate de la baza piscului Parângul Mare astfel: lacul Mândra sau Oglinda Mândrei (1,11 ha, 8,3 m adîncime, 2148 m. alt.); Lacul Lung, lacul Roşiile său Tăul fără Fund (3, 76 ha, 17,6 m adîncime, 1978 m. alt), cel mai mare şi mai adânc lac din Parâng, şi Zănoaga Stânei (4,9 ha, 1,25 metri adâncime, 1906 metri alt.). În compartimentul de răsărit din complexul de lacuri Jieţ se află lacul  Geheresul (Dereşul). Complexul de lacuri Câlcescu este la rândul său împărţit în 3 mari circuri. În circul vestic, căldarea Găuri, se află lacul cu acelaşi nume lacul Găuri. În cel mijlociu se găseşte lacul Zănoaga Mare (0,7 ha, 1 m adâncime) și alte câteva ochiuri de apă. La est de această căldare se află căldarea Gâlcescu adăpostind cel mai frumos lac din Parâng. Așezat în partea inferioară a căldării lacul Gâlcescu (3,02 ha, 9,3 m adâncime, 1935 m alt.) este punctul de atracție cel mai căutat de drumeţi. Mai sus de acest lac, situate pe trepte succesive, se odihnesc apele lacurilor: Vidal ( 987 metri alt.), Pencu (1991 m alt.), Păsări (2078 m alt.), Setea Mare (2093 m alt.).

Rezervaţia complexă  Gâlcescu (vegetaţie, faună, peisaj) cuprinde în perimetrul său căldările şi pădurile din văile Zănoaga Mare, Iezer, Gâlcescu, iar circurile şi pădurile din Găuri sunt rezervaţii faunistice, în special pentru urs şi capră neagră. Corbul şi acvila de munte, tot mai rar răspândite, sunt declarate păsări ocrotite. Exemplarele de zimbri (Pinus cembra), mai puţine decât în Retezat, sunt prezente în pădurile de jnepeni de pe văile Mija Mare, Roşiile, Ghereşul, Zănoaga Verde (Zănoaga lui Stăncior), Gîlcescu, Iezerul de pe munţii Muntinul, Iezerul Latoriţei etc. Zîmbrul este ocrotit ca şi jneapănul, ultimul având importanță deosebită în conservarea solului şi a pajiştilor învecinate.

II. DRUMEȚIA PROPRIU-ZISĂ

E vremea crestelor urcate în zori. Pe razele de soare în Parâng. Urcând senin uitând de ploi şi nori. În murmurul zăpezilor ce plâng. 

Așa a început o prima mea minidrumeție în masivul Parâng în cursul lunii august 2015, călător pribeag pentru început pe malurile Lotrului în căutarea Lacului Gâlcescu ochiul de diamant al Vâlcei. Traseul marcat cu cruce roșie începe din dreptul podului de peste Lotru la circa 4,5 kilometri de la plecarea din Obârșia Lotrului.  Părăsind Transalpina al cărui traseu sinuos de abia acum începe către semețiile Pârângului pașii ne sunt călăuziți pe drumul forestier ce duce înspre Cabana Aviatorilor. Pășind în universul tainic al pădurilor de conifere aveam să facem cunoștință cât de curând cu fascinanta vale a Lotrului superior. Cum aș putea descrie mai alegoric Valea Lotrului decât ca o mică parte din Elveția sau Austria, atât de frumos a desenat natura cu al său penel la poalele Munților Parâng. Râul Lotru pare că își îndrumă apele spre nicăieri, dar este doar o iluzie, pentru că unduirea sa își face loc printre păduri spre Olt. Un adevărat spectacol și o minunată zonă turistică a României ce neapărat trebuie să o vedeți. Valea Lotrului este o zonă surprinzătoare foarte frumoasă și foarte liniștită. Izvorând din Lacul Gâlcescu (Masivul Parâng), Lotrul separă Munții Latoriței de cei ai Lotrului. Râul a fost „strunit”, prin numeroasele lacuri de acumulare care au făcut din zonă cea mai mare amenajare hidrografică din țară. Lacul Vidra, situat la o altitudine de 1.289 m, este rezervorul principal al sistemului hidro-energetic Lotru, colectând, prin tuneluri subterane de peste 150 km, apele afluenților Lotrului și ale lacurilor de acumulare Petrimanu și Galbenu, de pe râul Latorița. Obișnuit cu măreția Oltului, pe care tocmai l-am părăsit, Lotrul  părea la început un râu oarecare. Dar nu merită să te lași înșelat, căci frumusețea locurilor nu se dezvăluie dintr-o dată. Râul se arată cu zgârcenie. Îl ghicești cumva susurând printre pietrele din stânga șoselei și pe sub pitoreștile poduri de lemn suspendate pe cabluri metalice.

Urmând drumul marcat tot în amonte nu ai cum să nu fii surprins și mistuit de cavalcada de gânduri și sentimente ce se contopesc cu șopotul zburdalnic al Lotrului. Este frumos Jiul, Oltul întortochiat, Prahova care se pune la întrecere cu trenul ori Mureşul cu luncă numai belşug. Au ape repezi, sălbatice, dar drumul ce-l fac e drept, deschis. Lotrul însă are drum zbuciumat, cu multe coturi, după felul rocilor scoase la iveală. Ca şarpele se încolăceşte printre muşuroaiele de piatră, înaintează, se întoarce, apucă pe unde-i mai uşor, pentru a se izbi cu furie de vreun prag ce i se pune-n curmeziş. Valurile lui se înnălbesc de spumă cînd au trecut nahlaipii periculoşi. Pare un balaur cu solzii zbârliţi de mînie. Şi ce îmbrăcăminte variată îşi mai ia! Ai crede că simte, are viaţă. Haina lui e alta în faptul zilei, străvezie de i se pot număra pietrele luciate din fund; alta când trece prin umbra brazilor întunecaţi. Cînd soarele îl învăluie sclipeşte în cămașa cusută cu fluturaşi de aur şi argint. Şi ce fioros o fi cînd ploile îl umflă, când se schimbă în puhoi pustiitor, cernut de nămolul adunat prin atîtea şuviţe de apă, ce se grăbesc, din căderi în căderi, să-i aducă puteri noi, în lupta lui cu uscatul. Copleșiți la propriu de acest spectacol pe viu al naturii nici nu am sesizat cum deodată traseul ne transpune spre Poiana Zănoagei. O bucurie nestăpânită ne cuprinde fără voie. Întunericul pădurii este dat la o parte de lumina orbitoare, ce scaldă o poiană largă din care zărim mai în profunzime culmile priporoase ale Pârângului. Privite de aici crestele te doboară prin masivitate; îţi oferă privirii numai o mică parte din întregul lor.

Continuăm traseul spre Căldarea Gâlcescu furisându-ne, printre lespezi și tufe de jnepeni. Cât de curând dăm din nou de două firicele de apă, ce se unesc apoi într-un emisar ce se pravălește în cascade peste pragul glaciar ascuns în întunecimea jnepenilor, formând izvorul principal al Lotrului. În apropierea emisarului (spre nord) am descoperit o mlaștină de turbă ce adăpostește o floră interesantă.

Depășind acest magic covor vegetal la început timid mai apoi în profunzime în fața noastră se dezvăluie tabloul panoramic al Căldării Gâlcescu ce adăpostește în mijlocul ei lacul Gâlcescu ochiul de diamant al Vâlcei. Circul Gălcescu, modelat în granite si granodiorite, este cel mai complex, fiind format din mai multe trepte delimitate de rupturi de pantă. Lacul Gâlcescu (denumit pe hărțile vechi Câlcescu) se află la o altitudine de 1.925 m, la nord-est de vârful Parângul Mare, fiind cel mai întins iezer glaciar din acest masiv (3,2 hectare) și cu o adâncime de 9.6 m. Lacul Gâlcescu este declarat monument al naturii, iar împrejurimile constituie o rezervație naturală (geologică, floristică și peisagistică). Rezervația de la lacul Gâlcescu se afla în bazinul Lotrului și a fost înființată încă din 1932, cuprinzând lacul și împrejurimile sale. Lacul Gâlcescu este mărginit spre sud de blocuri mari de grohotiș, adesea aflate într-un echilibru fragil. Celelalte maluri sunt înierbate și străjuite de jnepeni. Reperam astfel universul granitic desăvârșit al CăldăriI Dracului. Căldarea Dracului, unică în sălbăticia ei, se află pe cea mai înaltă treaptă din Circul Gâlcescu, sub vârful Setea Mare, adăpostind în partea de jos trei ochiuri de apă, între care lacul Păsări este cel mai mare. Ceva mai jos și spre est se afla căldarea lui Vidal, în care sclipește parcă oglinda de apă a lacurilor Vidal si Pencu, iar pe ultima treapta se află căldarea Gâlcescu, cea care adăpostește lacul cu același nume și care e cea mai întinsă.

 

Am poposit la malul lacului împărtășind din nou sentimente mărețe. Mozaicul de culori devine bogat. Privind spre căldarea Dracului nu ai cum să nu descoperi pieptul dezgolit al crestelor tăiate parcă cu paloșul, contrastând prin albul lor de marmură cu verdele jnepenilor și cu albastrul de turcoaz al lacului. Minidrumeția în masivul Parâng se apropia de final returul fiind de prisos să-l mai relatez.  Am avut astfel parte de a gusta o mică parte din felia de tort a Parângului. Aveam să revăd din nou Parângul peste alți doi ani într-o aventură memorabilă a traversării crestei principale de la Pasul Urdele până la Petroșani aventură pe care o voi descrie în tihnă în următorul articol dedicat Maiestuosului Parâng.

Părăsind lacul Gâlcescu regreți despărțirea de desăvârșita liniște care te recreează și parcă îți vine să îți iei la revedere de la firavul izvor al Lotrului ce pornește din acest lac, aceea trâmbă de apă ce iese gâlgâind rostogolindu-se peste muchia stâncilor, formând o cascadă ca laptele, răsfirată în șuvițe grăbite printre cultucele moi de mușchi și printre stufosul jnepeniș. Îi auzi glasul înăbușit o bucată de vreme, înainte de a se afunda în tăinuitu-i drum întunecat. Nu se pierde. Apare din nou cine știe unde, din ce coastă de munte, spre a-și urma din nou cărarea la lumină apoi prin tărâmul nesfârșit de brazi de la poale.

III. IMPRESII LA FINAL DE DRUMEȚIE

Fericirea nu trebuie căutată în ceea ce pare extraordinar, rar, ieşit din comun, ci în lucrurile simple şi accesibile care ne înconjoară în viaţa de fiecare zi. Pentru a simţi bucuria inefabilă a vieţii ajunge doar să realizezi că aproape fiecare clipă este o poartă către ea. Pentru a putea atinge fericirea, trebuie să treci dincolo de cuvinte şi aparenţe, să vezi simplitatea naturii, fiinţei şi a sufletului. Masivul Parâng, eternul străjer al Văii Jiului, te poartă pe cărări sălbatice şi te primeşte în inima lui asemeni unei gazde bune. Urmând  diversitatea traseelor sale montane, descoperi plăcerea de a păşii printre nenumăratele comori ale naturii, iar bucuria sufletului nu se opreşte aici. Peisajul este unul desprins parcă din poveşti şi în acelaşi timp te duce cu gândul la istoria încărcată a neamului românesc care, adesea şi-a găsit refugiul, din calea cotropitorilor, în inima munţilor.