I. PREZENTARE GENERALĂ

Cunoscuți și întâlniți până de curând pe hărțile  topografice și turistice aproape exclusiv sub denumirea de Munții Cibinului sau Sibiului, Munții Cindrel ocupă sectorul din grupa munților Parâng delimitați la sud-vest de Valea Frumoasei continuată la vest de Valea Sebeșului, iar la sud-vest de Valea Sadului. În sfârșit la nord-est sunt mărginiți de Podișul Transilvaniei. Denumirea de Munții Cindrel este mai potrivită deoarece Valea Cibinului cu afluenții ei cuprinde doar cu mai mult de jumătate din suprafața întregului spațiu montan considerat aparținând Munților Cindrel, restul fiind străbătut de numeroși afluenți ai Sebeșului ca Frumoasa, Bistra sau Dobra, ai Sadului, precum și a altor râuri mărunte din nord. Considerând că principiul vârfului dominant este mai potrivit realității terenului, s-a adoptat propunerea geografului Emmanuel de Martonne ca masivul să poarte numele de Munții Cindrel, după vârful care domină acești munți. În ceea ce privește limitele masivului Cindrel reținem că limita sudică este constituită din cele două văi longitudinale Frumoasa și Sadu, care formează un culoar înalt de 1600-1700 de metri și larg de circa 1-3 kilometri, ce urcă domol în Șaua Șteflești (1725 metri), către obârșia râurilor. Adâncimea foarte accentuată a celor două văi opuse, precum și lărgimea relativ mare a acestora, justifică pe deplin trasarea limitei aici față de Munții Lotrului sau Șteflești din sud.

La rândul ei, valea Sebeșului când foarte largă cum este la Oașa, la Tău sau la Șugag, când foarte îngustă, sub formă de defileu tăiat adânc în stâncă separă Munții Cindrel de Munții Șureanu la vest.

Contactul cu Podișul Transilvaniei, respectiv limita nord-vestică a Munților Cindrel cu dealurile Secașului și depresiunile Apoldului, Săliștei și Sibiului este marcat de înlănțuirea  localităților Căpâlna-Deal-Cărpiniș-Tilșca-Săliște-Vale-Sibiel-Fântânele-Orlat.Gura Rîului-Poplaca-Rășinari-Cisnădioara și Sadu. Această linie separă foarte clar spațiul montan, constituit peste tot din roci dure respectiv șisturi cristaline, cu un relief mai accidentat, străbătut de văi cu versanți puternic înclinați de depresiunile și dealurile dezvoltate pe depozite sedimentare moi, în care apele și-au săpat văi largi.

Munții Cindrel au o suprafață de circa 900 de kilometri pătrați altitudinea maximă fiind de 2244 de metri la vârful Cindrel și se caracterizează prin masivitate și relief domol, produs al unei structuri geologice uniforme, constituită exclusiv din șisturi cristaline. În ansamblu ei sunt asimetrici, fiind formați dintr-o culme înaltă în extremitatea sud-vestică, care se ramifică în trei direcții principale respectiv spre vest, culmea Șerbota-Gungurezu-Oașa Mare spre nord, culmea Găujoara-Foltea-Strâmba Mare și spre est, culmea Niculești-Rozdești-Bătrâna-Oncești-Ghihan-Derjani-Măgura Cisnădiei. Din acestea se desprind trepte din ce în ce mai joase, având o largă dezvoltare spre margine (900-1300 metri altitudine).  În funcție de situarea față de vârful Cindrel, ele sunt scurte spre valea Sebeșului și prelungi de 15-20 kilometri spre depresiunea Transilvaniei.  Specifică este, de asemenea, succesiunea de la sud spre nord a celor trei suprafețe de netezire aparținând nivelului superior Borăscu (2244-1700 metri), nivelul mijlociu Râu Șes (1650-1350 metri) și a celui inferior Gornovița (1200-900 metri), fragmentate intens și separate între ele de văi adânci și strâmte cu versanți puternic înclinați, atingând pe alocuri diferențe de nivel de 400-600 de metri. Față de alte masive, cum ar fi fațada sudică a masivului Parâng, în munții Cindrel ele nu sunt despărțite prin abrupturi sau de denivelări atât de evidente. Se crează astfel impresia, pe alocuri, a existenței unei singure platforme, care coboară domol de la 2200 de metri la mai puțin de 900 de metri. În jurul vârfului Cindrel, la altitudini cuprinse între 2000-2200 de metri, se întâlnesc, astfel întinse platouri, extrem de plane, care confirmă că suprafața cea mai veche din Carpații Meridionali-Borăscu- este mai bine păstrată și aici.

Întreaga creastă principală a munților Cindrel, cuprinsă între vârfurile Oașa Mare și Bătrâna, este un rest din această platformă, care coboară în mod gradat spre Sebeș și spre Olt până la 1700 de metri. În continuarea ei, la circa 300-400 de metri mai jos față de platoul Șerbota-Frumoasa-Cindrel se desfășoară, mult mai extinse, resturile relativ plane sau slab înclinate ale platformei mijlocii Rîu Șes. Ea ocupă cea mai mare parte din Munții Cindrel, prezentând o pantă ușoară și constantă, ce coboară spre nord, începând de la 1650 de metri până la 1350 de metri, fără a fi delimitată de un abrupt pronunțat la marginea ei exterioară. Coborând în continuare de-a lungul crestelor principale, se poate observa detașarea și prelungirea spre nord și est a nivelului interior Gornovița, cuprins între 1200-900 de metri. Suprafața platformelor este ocupată în mare parte de pajiști, constrastând cu versanții împăduriți. Plaiurile și culmile oferă condiții de circulație și așezare mai favorabile decât pe fundul văilor. S-a ajuns astfel la o inversiune în utilizarea terenurilor, condiționată înainte de toate de particularitățile reliefului.  De asemenea, desfășurarea mai largă a platforme inferioare 900-1200 de metri, între valea Cibinului și Valea Bistrei, a oferit posibilitatea unei transformări ceva mai pronunțate a peisajului inițial acoperit cu păduri, decât între valea Cibinului și valea Sadului. Astfel, în zona marilor sate mărginene (Săliște, Tilișca, Poiana Sibiului și Jina), pășunile, fânețele, presărate cu o puzderie de case și stâne, ocupă mari întinderi.

Din punct de vedere al formelor de relief glaciare reținem că în munții Cindrel, condițiile locale de relief și de altitudine au fost mai puțin favorabile apariției și dezvoltării fenomenelor glaciare, de felul urmelor lăsate de ghețarii cuanternari în munții Făgăraș, Parâng și Retezat. Numai pe versantul nordic și estic al culmii Șerbota-Frumoasa-Cindrel, aparținând platformei superioare, au fost sculptate patru circuri glaciare: Gropata, Iezerul Mic, Iezerul Mare și lujbea Rășinariului, specifice munților situați între Olt și Jiu. Circul glaciar Gropata, orientat spre nord-vest are un profil asimetric, datorită structurii geologice. Partea inferioară coboară până la 1700-1710 metri altitudine, unde s-a format o morenă frontală. Iezerul Mic este un circ mai complex, deoarece pe marginile lui apar câteva căldări mai mici și mai puțin evoluate. La altitudine de 1950 de metri, un prag glaciar marchează marginea exterioară a circului, în spatele căreia se întinde lacul, care dă numele întregului sistem.

Iezerul Mare, situat la nord de vârful Cindrel este cel mai profund dintre circurile glaciare ale acestor munți. El prezintă două trepte separate de un prag de 50 de metri. Dacă treapta inferioară care ajunge până la 1700 de metri, a fost în bună măsură distrusă prin eroziunea postglaciară, în schimb, cea superioară este păstrată foarte bine, având un complex de morene, între care se găsește și lacul Iezerul Mare, lacul de smarald al Carpaților.

Circul Iujbea Rășinariului situat la est de vârful Cindrel, se întinde pe o distanță de 1,5 kilometri, coborând până la altitudinea de 1750. Se întâlnesc de asemenea și aici, sub formă de ondulații slabe, resturile morenei de fund și a celei laterale.

În concluzie priviți în totalitatea lor, Munții Cindrel se caracterizează prin culmile domoale și prelungi, acoperite cu pășuni în cea mai mare parte, ceea ce a favorizat păstoritul-ocupația principală a mărginenilor. Aerul ozonat. pădurile de conifere, ce încep la peste 1200 de metri, lacurile glaciare Iezerul Mare și Iezerul Mic, priveliștile încântătoare și liniștea desăvârșită atrag turiștii iubitori de tot ceea ce le oferă acești munți.

Rezervația naturală Iezerele Cindrelului.

Primele cercetări ştiinţifice desfăşurate în zona glaciară de sub vârfurile Cindrel-Frumoasa datează din secolul al XVIII-lea, iar intâile publicaţii în care s-au făcut referiri la flora din această zonă au apărut în anii 1846 şi 1877. Regimul de rezervaţie naturală pentru Iezerele Cindrelului a fost stabilit încă din anul 1961, iniţial suprafaţa protejată fiind de 450,5 ha. De abia în 2004 custura înaltă care desparte cele două căldări glaciare (ale Iezerului Mare de Iezerul Mic) cunoscută sub denumirea de “Muchia lui Priboi” a fost inclusă şi ea în rezervaţie, astfel că în prezent suprafaţa totală a rezervaţiei a ajuns la 609, 6 ha.  În anul 2000 au fost executate lucrări complexe de marcare a limitelor arealului protejat, în scopul informării şi educării celor care parcurg sau frecventează respectiva zonă. Este singura rezervaţie din judeţul Sibiu marcată şi dotată cu înscrisuri conform uzanţelor europene, prin piloni, borne, tabele toponimice, hărţi, indicatoare, totul fiind realizat graţie muncii voluntare a 30 de studenţi sibieni.  Rezervaţia Naturală “Iezerele Cindrelului”deţine două ample şi spectaculoase circuri şi văi glaciare, cu toate atributele caracteristice acestui tip de relief: căldări cu pereţi abrupţi şi stâncoşi, văi în formă de “U”, morene, panta amplă a scurgerii gheţarului, etc. Întregul ansamblu se desfăşoară din marginea platoului, dintre vârfurile Cindrel-Frumoasa, sub care se dezvoltă pereţi abrupţi de peste 2200 m spre nord, găzduind la baza pereţilor Iezerul Mare (cotă absolută 1999 m) şi Iezerul Mic (1946 m) . Suprafaţa Iezerului Mare este de 3 ha, iar adâncimea maxima 13, 3 m. Forma aproape ovală a lacului măsoară 320 m în lungime şi 189 în lăţime, fiind desfăşurată sub abruptul peretului sud-vestic al căldării. Zona în care se scurge apa lacului-orientată nord-est-mult îngustată, este acoperită de un masiv de jneapăn de 360 ha din suprafaţa rezervaţiei. Iezerul Mic, cu forma sa aproape dreptunghiulară, măsoară doar 80 m lungime, 58 m lăţime şi are doar 1, 7 m adâncime maximă. Şi în căldarea acestuia, masivul abundent de jneapăn acoperă zona de vărsare, până la limita superioară a pădurii de conifere. Cele două iezere sunt singurele lacuri glaciare din masivul Cindrel. Numeroasele plante şi asociaţii vegetale tapetează pereţii abrupţi şi stâncoşi ai celor două căldări glaciare, fiind întâlnite peste 40 de specii briofite, talofite şi muşchi. Vegetaţia lemnoasă este dominată de jneapăn, ienupăr, bujor de munte, iar flora ierboasă de graminee şi sporadic zâmbru. Lumea animală este şi ea bine reprezentată fiind prezente în perimetrul rezervaţiei 29 de specii de păsări (între care prundăraşul de munte) şi animale precum capra neagră, ursul, lupul, vulpea, jderul.

II. DRUMEȚIA PROPRIU-ZISĂ

Pe un picior de plai, Pe o gură de rai, Iată se coboară, Colo jos în vale, Trei de turme de miei cu trei ciobănei. Cu ce oare s-ar potrivi mai bine aceste versuri inspirate din folclorul milenar al poporului român decât cu peisajele păşunilor alpine din Cindrel.  Imaşul, păşunea sau pajistea alpină sunt parte integrantă a tradiţiilor şi obiceiurilor poporului român. Tradiţia pastorală se asociază pe deplin cu etnogeneza poporului român. Păstoritul a rămas ocupaţia principală de bază în ciuda vremurilor vitrege şi a ocupaţiilor străine care s-au abătut peste acest popor. Ca să nu mai lungesc păstoritul face parte integrantă din fibra ontologică a poporului românesc. Şi unde am putut împărtăşi acest sentiment decât urcând muntele Cindrel templul pastoral al sibienilor. Măi Cindrel munte înalt, Mult în lume ai fost cântat, Aşa te ştim din bătrîni, Mândru presărat cu stânii, Și ciopoare cu oiţe,  Păzite de a lor băciţe. Ciclul incursiunilor în masivul Cindrel are etape multiple. Sibian fiind șanșa mi-a oferit ocazia de a vizita acest masiv de nenumărate ori. Am ales cu titlu de prezentare drumeția din luna iulie 2017 care a încununat parcurgerea cu succes aproape a întregii creste principale a masivului pornind din Păltiniș până în ținuturile de basm ale Mărginimii Sibiului.  Iulie 2017, nădușala și zăduful înăbușeau la propriu bulevardele și străzile Sibiului iar o incursiune pe crestele Cindrelului ne zâmbea cu farmec. Așa că tentați de farmecul unei noi aventuri montane am lăsat serviciul și grijile cotidiene ale vieții apatice de zi cu zi pentru o aventură pe crestele montane. Cindrelul ne-a primit din nou cu brațele sale fermecătoare invitându-ne parcă să-i călcăm din nou plaiurile sale ancestrale. Am pornit spre Rășinari și de acolo în sus spre universul presărat cu culmi, pășuni și păduri maiestuoase ale stațiunii Păltiniș.  Dacă nu este un montaniard înfocat, turistul de azi apucă doar pe fugă, fără prea multă tihnă, să vadă micul eden sibian. Însă luată la pas zona Păltinișului îți va dezvălui frumusețea Munților Cindrel, care își arcuiesc în apropiere vârfurile lor domoale și prietenoase. Drumul până la Păltiniș este spectaculos, urcă prin Curmătură, pe nenumărate şi foarte strânse serpentine. Chiar dacă nu poţi vedea foarte bine jos, văile din jur, acoperite de brazi, sunt dovada înfiorătoare a hăului care se cască sub tine. Șoseaua ce leagă Sibiul de Păltiniș pare destinată nu să lege o regiune de alta, ci câteva sute de suflete aruncate din loc în loc pe un platou, pe o vale sau prin pădurile de brazi. Maşinile trec rar, nedepăşind 20-40 de kilometri la oră din cauza terenului accidentat. Am ajuns și în stațiunea Păltiniș într-o vineri după masă și din dreptul cabanei Casa Turiștilor dăm tonul adevăratei aventuri pe creasta Cindrelului.

Pornim din dreptul cabanei Casa Turiștilor având pe circa 200 de metri traseu comun cu șoseaua, astfel încât suntem foarte atenți la marcajul aflat pe arborii din dreapta. Reperăm fără prea mari eforturi marcajul indicator și parcă fără să simțim, furați de peisaj ajungem într-o frumoasă alee pe pantele inferioare ale Muntelui Oncești, deasupra căreia se boltesc brazii, iar din loc în loc se află bănci pentru repaus. Pe furiș reperăm printre maiestuoșii brazi și decorul fascinant al Poienii Găujoara spre care ne îndreptăm pașii grăbiți.

După o scurtă traversare a culmii pe curbă de nivel coborâm în vale iar pe dreapta ajungem la Pârâul Dănesii pe care îl traversăm la un moment dat. Moment propice pentru a ne alimenta cu apă și de a face un scurt popas respirând în sfârșit aerul ozonat al Păltinișului.

Părăsind pârâul Dănesii urcăm treptat prin păduri tainice de conifere până în Poiana unde se află stâna Găujoara. Urcușul este mediu nu te solicită din plin însă mirosul puternic de tanin al brazilor dimprejur parcă te cuprinde într-o beție fermecătoare. Ici colo mici pâlcuri de mușchi înconjurate de ferigi fermecătoare te îmbie parcă să pășești pe un covor fermecat. Reperăm și mici gomile de piatră semn al unor vechi poteci pastorale călcate de turiștii dornici să descopere universul de basm al Cindrelului.

După circa o oră de mers ajungem și în Poiana Găujoara și ne permitem un scurt popas pentru a admira decorul superb al Muntelui Oncești cu salba sa de poieni dar și cu păduri aș putea spune cvasi-virgine. De pe o culme în partea stângă ne zâmbește mândru Păltinișul iar pe dreapta turnul de control al releului de la Oncești. În sfârşit, oftezi de uşurare, dar întinzi braţele spre închinare ajungând în această poiană. Te rostogoleşti ca un copil fericit pe salteaua groasă de muşchi; îţi înfunzi mâinile în desişul covorului, pipăind după afinele brumării şi acruţe ce se ascund printre muşchi. Eşti fericit, căci nu poţi da altă numire mulţumirii ce simţi, în izolarea deplină a imensităţii desfăşurată înaintea ochilor. Ameţit de lumină, de aerul răcoros, de zarea largă, stai o bucată de vreme uluit de atâta farmec, la care iau parte: bolta nemărginită a cerului, făpturile variate ale munţilor, podoaba mândră a plantelor şi mai ales gândul că atâta nebănuită frumusețe face parte din pământul ţării tale.

Pornim din nou la drum și după ce străbatem poiana panta devine din nou ușoară, poteca pietroasă trecând printre doborâturile de molizi. Drumul, cu marcaje evidente pe pietre și arbori o cotește la stânga pe sub vârful Bătrâna, prin rariștea de molizi cu tufe de afini și ienupăr. Pe partea dreaptă se află valea îngustă a pârâului Cotorești, care unit cu pârâul Surdu, de care este despărțit prin Culmea Cotorești, se varsă în Râul Mare.

La 30 de minute, după ce am părăsit Poiana Găujoara, ne aflăm în pajiștea subalpină, situată în șaua dintre culmile Bătrâna și Surdu (Beșineu) la circa 1800 de metri altitudine. De aici se deschid trei largi perspective: una spre depresiunea Sibiului la nord, alta către culmile domoale cu vegetație subalpină și alpină ale munților Cindrel, înșiruite după cum urmează: Rozdești, Șerbănei-Niculești-Cânaia,  Cindrel cu abruptul dinspre circul glaciar Iujbea Rășinariului iar o a treia perspectivă spre sud către vârfurile oarecum asemănătoare ale Munților Șteflești aliniate de la dreapta spre stânga -Cristești-Șteflești-Balindru Mic-Conțu Mare-Nedeia Conțului-Balindru Mare-Negovanu Mare-Clăbucetu-Buceciu-Voineagu Cătănesii. În vale la sud, șerpuiește Sadu. Pe cer senin în est se văd Munții Făgărăș. Am ajuns astfel în șaua Bătrâna.

De aici stâlpii indicatori marchează poteca spre dreapta întretăind vechiul drum de care, ce vine din direcția vârfului Oncești. Cele câteva izvoare de pe versantul sudic al culmii Surdu printre care celebrul izvor de la P.Babei  traversează poteca, permițându-ne astfel un popas plăcut în aceste locuri.

Coborâm ușor în Șaua Surdu-Rozdești, în jurul căreia apar din nou arborii-drapel al pădurii de limită. Şaua era acum ademenitoare și atâta vreme cât soarele mai lumina, urmam calea. În curând coloritul asfinţitului aducea o mîngâiere şi o recreere. De la o vreme însă începu amurgul, întărit şi de pădurea din jur. Întunerecul ce se înteţea, deforma totul iar arborii parcă  luau înfăţişări de fantome. Am întins cortul în șa lângă o stână părăsită. O primă zi în paradisul Cindrelului s-a scurs parcă pe nesimțite.

A doua zi dimineață ne-a prins urcând pieptiș Culmea Rozdești spre vârful Rozdești 1952 metri. Aproape de vârf, în dreapta noastră reperăm tufărișurile bujorului de munte care acum în iulie i-a cam trecut vremea.

Cu forțe reîmprospătate după urcușul greu coborâm culmea Rozdești și trecem pe nesimțite pe lângă vârfurile micuțe și rotunjite ale Șerbăneilor (1861 metri) unde întâlnim ultimii reprezentanți ai molidișurilor. În față, după o mică înșeauare se ridică culmea piramidală a vârfului Niculești (2036 metri), iar în fundal spre dreapta despărțite prin Râul Mare și Râul Mic, culmea teșită Foltea. (1963 metri) și ultima ramificație din Strâmba Mare (1830 metri). Aici din poteca marcată se desprinde un drum de care marcat cu punct roșu unde în circa o oră se poate ajunge la refugiul și stâna Cânaia, ce se găsesc pe versantul sudic al muntelului.

De acum încolo poteca urcă pe versantul sudic al Vârfului Niculești și ocolim razant cele două vârfuri de la Cânaia 2045 metri și 2057 metri. Odinioară ea trecea până aproape de vârful Cindrel, prin desișul jnepenilor. Culmile prelungi și domoale, ce depășesc pe alocuri 2000-2050 de metri, se încadrează de acum înainte peisajului alpin de ierburi scunde, măturate de vânturi puternice, dar smălțuite de numeroase flori, a căror gamă variată de culori se succede din iunie până în august. În stânga se desfășoară peretele stâncos al circului Iujbea Rășinariului, de sub vârful Cindrel. Abătându-ne puțin de la potecă, către abruptul circului, încercăm două sentimente contrare: unul de încântare în fața bogatului covor de bujori de munte, ce înflorește aici la mijlocul lui iunie, continuat cu jnepenișuri, printre care se ridică zâmbrul și aninul de munte, dar și un sentiment de tristețe cauzat de întinsele suprafețe de jnepeniș tăiat și incendiat cu decenii în urmă până la jumătatea inferioară a căldării glaciare. Muți de uimire reperăm râpele înalte ale Iujbei Rășinariului care încă mai păstrează urme de zăpadă fenomen ce persistă chiar și în luna august. Ne continuăm periplul pe creastă și cât de curând poposim în șaua Cânaia. De aici practic se face intrarea în Rezervația Naturală Iezerele Cindrelului.

 

Din șaua Cânaia poteca urcă pieptiș panta estică a Cindrelului conducându-ne după scurt timp în șaua largă deasupra circului glaciar Iezerul Mare. Osteneala ne-a fost  răsplătită pe cinste. În faţă se întindea pânza ce părea parcă  fără de margini a lacului de smarald al Carpaților.   Asezați pe marginea căldării care-l adăpostea, am privit cu nesaț această minune a Muntilor Cindrelului. Era lacul ascuns în adâncul căldării și luase culoarea versanților acoperiți de jneapăn și de pajiștile de un verde aproape primăvăratec. Culoarea apei parcă fusese vopsită de curând și malurile alpine accentuau coloritul, aproape neverosimil.

Multă vreme am stat pe plai, deasupra lacului, uneori asteptând să treacă norii și lumina soarelui să ne fie aproape și lacul luminat, cât să facem fotografii frumoase. Apoi, într-un târziu, ne-am gândit că mai avem de urcat si Cindrelul dar totuși vraja lacului ne împingea înspre el. N-am rezistat tentației și în 10 minute am coborât la lac pentru a admira și de jos încântătorul peisaj de origine glaciară, cu trene de grohotiș, abrupturi, morene frontale și laterale. În afara Iezerului Mare, mai sunt încă două lacuri mai mici, laterale cuibărite în jnepeniș. Fundul plat al circului, protejat de vânturi, calmul din jur, bujorii de pe versanți, înfloriți până la începutul lui iulie, dezvoltarea intensă a jnepenișului, precum și tentația pescuitului atrag numeroși turiști, dintre care mulți își întind corturile pentru popas. În apropierea lacului, valurile de pietre rotunjite s-au oprit, îngrădindu-i apa cu straturi de verdeaţă ce le acoperă spinarea. Ienuperii pitici  și  jnepeni  se întind în jur. Dintr-un culcuș  de verdeață răsar câteva flori cu petale ca şofranul. Sălbăticia stâncilor, ce par că se năruie, se îmbină cu gingăşia florii, către care întinzi mâna fără să o rupi. Am reperat și locul unde am campat pentru prima dată când am fost aici în august 2006. A rămas același loc tainic. Din taina tabloului tot mai estompat, am auzit din nou susurul unui pîrîiaş în neodihna-i veşnică. Salut Cibin, îți urăm călătorie plăcută ne vom revedea din noul la Sibiu. Alimentat din apa ce se revarsă din preaplinul lacului. ascuns timid printre jnepeni săltărețul Cibin ne salută și el ca un frate bun urându-ne drum bun spre creastă iar el hotărât o apucă spre vale până când repezile sale cascade și izbucuri modelează niște chei încântătoare pentru ca apoi să fie zăguzuite de forța omului la Gura Râului creând un frumos lac de acumulare.

 

 

 

Lacul Iezer și izvorul râului Cibin.

 

Am urcat din nou pe poteca de culme luându-ne pentru ultima dată la revedere de la lacul de smarald podoaba neasemuită a masivului. Printre valuri de curenți cu unduite valuri Iezerul milenar străjuit de vârful Cindrel ne salută și ne îndeamnă parcă încă o dată la o lungă reflexie legată de neasemuita frumusețe a României care de fiecare dată știe să își cultive prinosul de frumos prin nenumărate locuri fascinante.

 

Căldarea și lacul glaciar Iezerul Mare al Cindrelului

De acum încolo nu ne mai rămâne ca opțiune decât să reluăm drumul pe marcaj deasupra circului glaciar Iujbea Rășinariului într-un urcuș prelung ajungând după circa 10 minute pe Vârful Cindrel cel mai înalt vârf al masivului.

Pe platoul relativ îngust al Vârfului Cindrel, protejat de câteva grupuri de stânci, obosiți ne permitem o scurtă pauză îmbrățișând cu privirea vastul peisaj din jur. În spatele său spre est, se înșiruie culmile domoale pe care am venit, în față respectiv spre vest se desfășoară platoul întins aidoma unui aerodrom natural, dintre vârful Cindrel și vârful Frumoasa. Din punct de vedere geografic acesta se numește ,,platforma de eroziune Borăscu,,, iar pentru localnici ,, Platoul Diavolului,, din cauza vânturilor puternice care îl mătură. În fundalul lui se profilează, după vârful Șerbota Mare (2007 metri) Vârful lui Pătru (2130 metri) din munții Șureanu continuați în stânga cu munții Parâng. Spre sud culmile coboară în Curmătura Șteflești. Pe partea dreaptă se întind versanții domoli, în mare măsură împăduriți, ce cad în trepte spre valea Râului Mare. Cel mai înalt dintre ei este alcătuit din culmile Foltea și Strâmba Mare.

Clip video de pe vârful Cindrel

Scurtul răgaz de pe vârf ne este stânjenit de o scurtă ploaie ce își arată dinții. De fapt nu puteam face acum abstracție de la regulă. De fiecare dată când am fost pe acest vârf turbulențele atmosferice și-au spus cuvântul. Poate de aceea vârful Cindrel poate fi asemănat oarecum cu un Olimp sibian dovadă fiind nenumăratele legende ale locului spuse de bătrânii  ciobani cum că aici pe acest platou al Diavolului turmele de oi sunt măturate de vârtejuri puternice și sunt aruncate tocmai în Iezer ca o dovadă că numai zeii sunt nemuritori și se joacă după bunul plac cu destinele efemere ale oamenilor.

Pornim mai departe pe platoul larg ondulat al Diavolului către vârful Frumoasa. Ploaia dă semne că s-ar opri. Pe partea stângă mai jos de culme,se întinde o suprafață mare  ocupată în luna iunie și început de iulie de un covor spectaculos de bujori de munte. în vreme ce pe partea dreaptă se lărgește circul de la Iezerul Mic. Distanța dintre cele două vârfuri poate fi parcursă lejer în circa o jumătate de oră. În apropiere de vârful Frumoasa timid din desișul de jnepeni se ivește și oglinda Iezerului Mic.  Aici se pot constata aceleași forme de relief ca lezerul Mare, cu deosebire că, ele au o mai largă desfășurare și circul este mai mare. În apropierea deschiderii circului din jnepeniș, se înalță un număr considerabil de zimbri, ca și petele verzui ale aninului de munte. Trăiam din nou clipele unei desfătări supreme pe creasta Cindrelului.

Ajungem și la vârful Frumoasa. Privind pe mai departe reperăm Coada din Frumoasa și  o veche potecă pastorală spre care ne vom îndrepta pașii spre ținutul de basm al Mărginimii Sibiului.

Urmând poteca de culme reperând abrupturile stâncoase ale circurilor Gropata în stânga și Iezerul Mic în dreapta. În curând ajungem pe Culmea Găujoara 2071 de metri după care coborâm pe Drumul Pietros mărginit de jnepenișuri dese până în dreptul vârfului Foltea. Cu ce aș putea asemui Drumul Pietros dacă nu cu o adevărată șosea romană în care arhitectul de bază pare a fi totuși natura. Pășind pe lespezile sale împărtășești un sentiment aparte. În neasemuita sa precizie natura a clădit piesă cu piesă monumente arhitecturale unice.  Pe aici încă de pe vremea dacilor ciobanii mărgineni încă își mai  mână  turmele de oi  de pe o culme pe alta a Iezerului păstrând parcă mereu vie această cărare a muntelui.

 

Secvență video din Drumul Pietros

 

Am ajuns și la vârful Foltea 1962 de metri unde ni se oferă o frumoasă perspectivă a crestei Munților Șureanu. Privită de aici ai impresia că până la cetățile dacice ale acestui masiv ar fi o aruncătură de băț și nu mare ar fi mirarea ca din timpuri străvechi aceste poteci să fi fost la baza unui vechi drum strategic dac ce unea cetățile Tilișca și Căpâlna de vatra statului dac Sarmisegetusa Regia și salba de cetăți ce o înconjura. Rămâne ca pe viitor istoricii să reflecteze și să analizeze mai în detaliu această ipoteză plauzibilă.

Amurgul se apropia cu pași repezi. De la vârful Foltea urmând în continuare Drumul Pietros mărginit de întinse tufărișuri de afini, ienuperi și jnepeni coborâm pe culmea Strâmba Mare (1830 de metri). În curând urma să părăsim zona de pajiște alpină și să pătrundem în pădure nu înainte de a face un binemeritat popas de noapte la Padina Rudarilor. Această poiană pare a fi o binecuvântare pentru turistul ostenit ce vine atât de pe creastă cât și pentru cel care începe a se avânta spre platoul alpin. Izvorul din dreptul poienii pare a o face pretabilă mai degrabă pentru construirea unei cabane sau cel mult a unui refugiu alpin. Am întins degrabă cortul pentru că o nouă repriză de ploaie se apropia. A ținut din nou o jumătate de oră însă protejați de acoperișul cortului am putut servi în voie un ceai cald. Ceea ce a urmat a fost parcă o răsplătire a naturii. Curcubeul de la Padina Rudarilor a fost una dintre cele mai frumoase experiențe pe care le-am împărtășit pe munte.

 

Curcubeul de la Padina Rudarilor

După acest măreț spectacol trăit pe viu în sânul naturii amurgul s-a lăsat de-a  binelea dând scenariilor o nouă îmbrăcăminte. Formele pierd desluşirea lor; se contopesc unele cu altele în umbre tot mai dese,care te învăluie tot mai aproape. A fost o zi încununată cu succes vizitând șei, culmi, vârfuri, lacuri glaciare și pășuni alpine.

A treia zi în Cindrel ne-a îndrumat pașii spre ținutul pastoral al Mărginimii Sibiului ultima etapă a drumeției. Părăsim Padina Rudarilor iar poteca pietroasă ne îndrumă pașii prin pădurile de molidiș într-o coborârea prelungă. După circa  două ore de la plecarea din Padină pătrundem într-o zonă de exploatație forestieră iar marcajul devine din ce în ce mai rar până când nu îl mai reperăm de loc.  Cu toate acestea în depărtare am reperat Piciorul Crințului unde trebuia să ajungem ca și punct al intinerariului nostru.

Debusolați de lipsa marcajului coborâm pe un drum de tafuri până pe valea Strâmba. În dreptul cantonului silvic Strâmba după ce am parcurs un drum forestier epuizant reperăm un localnic care ne indică drumul cel bun. Au  urmat alți  6 kilometri de  forestier până când am dat din nou de traseul marcat deasupra Cantonului silvic La Duși. Ce a urmat a fost apoi o luptă cu noi înșine. Epuizați după lungul drum forestier parcurs,  toropiți și de căldură am urcat cu greu serpentinele de pe culmea Pripoane. De pe culmea Pripoane am putut în sfârșit repera peisajul bucolic al Mărginimii Sibiului cu stâne presărate ici colo într-un decor ancestral de o neasemuită frumusețe. Privind spre sud am putut repera cum se întinde Poiana La Duși și culmile Strâmba Mare, Foltea și Cindrel pe unde am venit.

Până la Coasta Porumbelului nu am mai făcut decât circa o jumătate de oră. Din dreptul unei troițe am putut admira la vest cum se înșiruie spre valea Sebeșului culmile cu întinse pășuni și fânețe ale Jinei – Guga Mică 1390 de metri, Guga Mare 1388 metri, Căptan 1299 de metri și Coasta Vârtoapelor 1004 metri.

Părăsind Coasta Porumbelului am urmat traseul spre Complexul de Cabane Crinț. Așezate într-un cadru natural mirific, pe una dintre muchiile nordice ale munților Cindrelului, tabăra și poligonul complex de instrucție în teren muntos Crinț, ale Academiei Forțelor Terestre Nicolae Balcescu din Sibiu, oferă condiții de pregătire viitorilor ofițeri. Poligonul face parte din complexul de poligoane al Academiei Forțelor Terestre și se află ca amplasament la cota 1320m, pe fostul aşezământ al companiei grănicerești de la Orlat, de pe vremea Mariei Tereza.

Am trecut prin Crinț făcând schimb de salut cu tinerii militari aflați în primă instrucție. Pașii obosiți de atâta drum s-au îndreptat apoi nestingheriți spre valea Tilișcuței pe culmi domoale admirând farmecul zonei conferit de puzderia de stâne și gospodării izolate traversând razant Dealul lui Banciu 1267 metri, Dealul Vălenilor 1136 metri până pe Dealul Negoiu 1040 metri de unde am coborât pe pârâu în jos. Marea aventură a Cindrelului a luat sfârșit pe valea Tilișcuței ce își îndreaptă apele repezi spre comuna Tilișca renumită pentru patrimoniul ei cultural, constând în vestigii arheologice ce demonstrează continuitatea milenară a populaţiei româneşti în Mărginimea Sibiului. De Tilișca mă leagă o prietenie nețărmuită urmând să fac o descriere mai detaliată a zonei într-un articol distinct.

III. IMPRESII LA FINAL DE DRUMEȚIE

Masivul Cindrel a fost și va rămâne templul pastoral al Mărginimii Sibiului, un tărâm de basm ce cuprinde o biodiversitate și o structură de relief complexă de la păduri virgine, la pășuni alpine, culmi de peste 2000 de metri, căldări glaciare dar și lacuri de poveste încărcate de legendele vechilor ciobani. În esență Cindrelul este un univers aparte.  Nu ai cum să nu te îndrăgosteşti de aceste locuri încărcate de legendă, de tradiţii , de spirit românesc -ardelenesc autentic. Oamenii acestor locuri au rămas mereu liberi în ciuda ocupaţiilor străine de tot felul. Trebuie ţinut cont că în aceste locuri încărcate de legendă s-au născut şi au copilărit oameni care au avut un aport esenţial în propăşirea şi dezvoltarea culturii româneşti de la Octavian Goga şi Emil Cioran până la istorici şi filozofi celebri ca Ioan Lupaş şi D.D. Roşca. Această zonă poate fi asemănată alegoric ca unul din boabele de grâu din care a răsărit germenele mişcării de emanciparea naţională a românilor din Ardeal. Aici la poalele munţilor Cindrel în oraşul Sălişte au văzut pentru prima dată lumina zilei nu mai puţin de 11 academicieni ai României: Mari Dionisie Romano episcop fondatorul Bibliotecii Academiei, Ioan Lupaş -istoric, Onisifor Ghibu – pedagog, D.D. Roşca -filosof, Axente Banciu- filolog, Ionel Pavel- medic, Andrei Oţetea – istoric, George Topârceanu – poet, Ivan Nicolae-teolog, Mircea Banciu- chimist, Mircea Ioan Valentin Săndulescu -geolog. Cred că este un caz unic în ţară . Se pare că oamenii acestor locuri au avut cu siguranţă un spirit întreprinzător antreprenorial dezvoltând o adevărată industrie legată de creşterea animalelor. Nu trebuie uitate micile ateliere meşteşugăreşti din zonă respectiv de pielărie, cojocăritul, fabricarea pălăriilor, industria textilă toate finanţate de banca Albina prima bancă românească din Ardeal. Pe fondul acestei dezvoltări economico-sociale s-a născut o parte din elita intelectuală a Ardealului. Ce să vă mai spun despre Cindrel ar mai fi fost multe de spus. Eu întotdeauna când am călcat potecile acestui munte am simţit ceva special. Taninul, aerul tare de brad al Păltinişului, trebuie să recunosc că nu l-am simţit în nici un alt loc pe unde am fost. Apoi mai rămân celebre poienile din şaua Bătrâna, stâna de la Rozdeşti, şaua Cânaia şi platoul Diavolului acolo unde de fiecare dată nu am scăpat neplouat. De neuitat rămân vârful bineînţeles, splendida vale a Frumoasei, căldarea glaciară a Iezerului Mare şi Mic, Drumul pietros, Foltea, Padina Rudarilor, plaiurile Jinei și plaiurile Tilișcii.