I. PREZENTARE GENERALĂ

Situat între Depresiunea Brașovului și Munții Predealului, masivul Piatra Mare este mai puțin impunător decât vecinii săi cu altitudini mai mari, însă la fel de pitoresc. Atingând 1844 m în cel mai înalt punct, vârful Piatra Mare, acesta este ușor accesibil, dispunând de trasee marcate care dezvăluie frumusețile sculptate în piatră. Străbatând potecile acestui masiv, vei descoperi liniștea deplina a înălțimilor, aerul curat și revigorant, senzația de libertate nesfârșită și priveliștile uluitoare. Purtați de  susurul izvoarelor, de cântecul vioi al păsărilor și încălziți de razele soarelui care se strecoară timide printre ramuri, veți cunoaște lumea sălbatică din Piatra Mare. Masivul Piatra Mare face parte din Munții Bârsei, localizați în sudul depresiunii Braşovului, în cadrul Carpaţilor de Curbură. Deși nu se află printre culmile cele mai înalte din Carpați, Piatra Mare se impune prin contrast, dominând cu peste 1 200 m depresiunea Braşov şi cu peste 700 m platforma Predealului, rivalizând local numai cu fratele-i geamăn, Postăvarul, de peste valea Timişului. Ciucaşul, cu contururile sale crenelate, „cetatea de piatră” a Bucegilor, impresionantă prin peretele ei nordic, și creasta prelungă a Pietrei Craiului sunt prea îndepărtate pentru a umbri semeţia Pietrei Mari privită de pe întinsul șes intramontan al Bârsei, care formează și limita nordică a masivului.

 

În est, valea Gârcinului, însoţiţă de abruptul răsăritean al Pietrei Mari, constituie limita masivului față de culmile rotunjite ale munților Gârbovei cu care există numeroase legături turistice.  Limita sudică, spre munții mai scunzi ai Predealului, urmărește cursurile superior și mijlociu ale Timişului Sec de Sus și pitoreasca depresiune a Timișului de Sus. În continuare, spre vest, culoarul văii Timișului desparte Piatra Mare de masivul Postăvarul cu care se aseamănă în multe privințe, ceea ce justifică includerea lor în aceeași grupă a Munților Bîrsei. Deşi nu prea extins în suprafață (circa 80 km²), masivul Piatra Mare întruneşte o largă varietate de peisaje, un relief carstic spectaculos, trasee pentru alpiniști, pante favorabile practicării schiului, care, în ansamblu, oferă numeroase satisfacții celor care îi străbat cărările. Conformaţia masivă şi proeminentă a Pietrei Mari este în strânsă legătură cu rocile din care este alcătuită și cu evoluția întregii regiuni muntoase de la Curbura Carpaților. În alcătuirea masivului Piatra Mare predomină conglomeratele și calcarele de vârstă mezozoică. Se mai întâlnesc gresii, marne și argile. Adeseori, calcarele au culoare alb-cenuşie, sunt masive și conţin corali. Toate aceste roci, cu rezistențe diferite la acţiunea agenţilor externi, înscriu în relief o varietate de aspecte care pot fi întâlnite de-a lungul principalelor trasee. În ansamblu, masivul Piatra Mare este asimetric: partea estică este abruptă, greu accesibilă, fiind străbătută de poteci rare cu trasee dificile; partea vestică, mai prelungă, este alcătuită dintr-o succesiune de culmi împădurite, accesibile pentru numeroase trasee turistice. Această asimetrie se explică prin faptul că stiva de conglomerate și calcare din care este alcătuit predominant masivul are o înclinare generală spre vest; partea estică, abruptă, corespunde tocmai capetelor de strat. Tot prin această dispoziție a stratelor pot fi explicate și o serie de forme de detaliu din cuprinsul masivului. Înălţimile cele mai mari sunt în partea sudică: vârful Piatra Mare (1.843 m) și platoul care se prelungește spre sud-est spre Coada Pietrei Mari. Platoul Pietrei Mari se continuă spre nord printr-o culme centrală despărțită, prin mai multe înșeuări, în culmi secundare: Piatra Mică  (1610 m), Gîtul Chivei (Chibei, 1 639 m), Bechia, Bolnocul. Din această osatură centrală se desprind spre valea Timişului numeroase contraforturi rotunjite.

Partea nordică este caracterizată prin prezența unor culmi izolate (Brădetul, Highişul, Mărdăgăul, Gurghiul), cu altitudini în jur de 1 000 m, cu aspect de clăi, despărţite prin înşeuări adânci de până la 200 m și înconjurate de o prispă largă, situată la altitudinea de 700-800 m. Acţiunea agenților externi asupra diferitelor roci a dat naștere unor forme de relief pline de pitoresc, care pot fi întâlnite de-a lungul traseelor din masiv. Impresionant este abruptul estic al Pietrei Mari spre Valea Gârcinului, cu un relief ruiniform, cu numeroase coloane, cleanţuri şi conuri de grohotiş, provenite din dezagregarea conglomeratelor. Iarna, pe acest abrupt sunt frecvente avalanșele de zăpadă care şi-au imprimat în stâncă o serie de culoare abrupte. În apropierea vârfului Piatra Mare, la câteva sute de metri spre vest, pot fi întâlnite stânci cu o înălțime de 6—7 m, care se aseamănă cu Babele din Bucegi. În formarea acestor „babe” ale Pietrei Mari, tot pe conglomerate, un rol important l-au avut procesele diferențiale de îngheţ și dezgheț, combinate cu acţiunea vântului, a ploilor și a zăpezilor. Peticelor de calcar, frecvente în masiv, le sunt caracteristice formele de relief carstic: lapiezurile, dolinele, cheile, cascadele și abrupturile spectaculoase. Numeroase lapiezuri pot fi întâlnite la Piatra Scrisă, situată la sud de cabana Piatra Mare, la Șirul Stâncilor și în numeroase alte locuri. În apropierea cabanelor Balnoc şi Piatra Mare sunt localizate o serie de doline în formă de pâlnie cu o deschidere de 5—6 m și o adâncime de 2—3 m.

Cheile Văii Șapte Scări și ale Văii Pietrei Mici, în lungul cărora sunt întâlnite cascadele „Şapte Scări” şi Tamina, constituie unele dintre principalele atracţii turistice ale masivului. Sub culmea Gâtul Chivei, în baza unui abrupt de câteva zeci de metri, este Peștera de Gheață, dezvoltată pe fisură verticală în masa calcarelor. În lungul traseului care coboară de la peşteră se trece pe lângă un abrupt spectaculos cuprinzând numeroase microforme carstice. Pornind de la Dîmbu Morii în drum spre cabana Piatra Mare poate fi admirat abruptul sălbatic al Prăpastiei Ursului.

Partea nordică a Munţilor Gârbovei este constituită predominant din gresii, marne și roci calcaroase, care — prin modelare de către agenții externi — corespund unui relief domol, rotunjit, odihnitor, fără abrupturi impresionante ca cele din Piatra Mare. Culmea principală, orientată nord-sud, este alcătuită dintr-o succesiune de mameloane cu aspect de cupolă, cu altitudini de 1 200-1 300 m. În ceea ce privește vegetația masivului diversitatea condițiilor naturale din Piatra Mare se reflectă direct în marea varietate a covorului vegetal. Pădurile ocupă peste 90% din suprafața masivului, fiind dispuse etajat. Cele de fag formează etajul montan inferior și sunt localizate la poalele masivului. Farmecul acestor păduri este accentuat primăvara de prezența diferitelor plante cu flori: viorele, brebenei, floarea paștelui, crucea voinicului, ciuboțica cucului etc. În padinile de fag se găsesc, adeseori, în locurile mai umbrite și mai reci brazi și molizi. În partea nordică a masivului Piatra Mare, pădurile de fag au fost înlocuite cu plantaţii de pin. Pajiştile de la poalele masivului și poienile din păduri au un aspect plăcut, fiind caracterizate printr-o mare diversitate a plantelor. Adeseori domină păiuşul roșu (Festuca rubra), alături de care se găsesc campanule, genţiene, margarete. Pădurile de brad care formează etajul montan mijlociu urcă până spre 1 200 m. În aceste păduri este caracteristică prezența măcrişului iepurelui, a ferigilor și florilor viu colorate primăvara. Pădurile de molid, întunecoase, impresionante în liniştea lor, formează etajul montan superior. Pe abrupturile calcaroase și pe grohotişurile de la poalele lor se găsesc diferite specii de plante instalate pe fisuri sau lapiezuri în primele stadii de fixare a vegetației în aceste locuri. Platoul Pietrei Mari este încadrat în etajul alpin inferior. Pajiștile sunt presărate cu flori de statură mică (campanule, primule) sau cu tufe de afin și merișor. Smirdarul — plantă ocrotită prin lege — care înfloreşte în iunie, conferă un farmec deosebit pajiştilor de pe platou. În Piatra Mare se găsesc și o serie de alte specii de plante trecute sub ocrotirea legii și declarate monumente ale naturii: floarea de colț (Leontopodium alpinum), iedera albă (Daphne blagayana), tulichia mică (Daphne cneorum), ghinţura galbenă (Gentiana Iuţea). Referitor la fauna Pietrei Mari aceasta este bogată  și destul de variată. În păduri se întâlnesc cerbi carpatini, urși bruni, râşi, specii ocrotite prin lege. Au mai fost semnalați jderi, vulpi, mistreţi, iepuri şi, mai rar, lupi. Spre limita superioară a pădurii zboară cocoşul de munte (Tetrao urogallus), pasăre declarată monument al naturii. Găinuşa de alun (Tetrao bonasia) este răspîndită de la poalele muntelui până aproape de pajiștea subalpină. În pădurile de fag, în special în cele tinere, primăvara şi toamna poposesc sitarii. În apropierea Pietrei Mari se găsesc două rezervații de vânătoare pe văile Doftanei Tărlungului şi pe valea superioară a Azugii. Avantajat de poziţia sa în partea centrala a ţării, în cadrul uneia dintre cele mai importante regiuni turistice din România, masivul Piatra Mare este înconjurat de căi de comunicaţie însemnate, care permit ascensiuni din numeroasele localităţi şi staţiuni aflate în jur:  Predeal. Timișu de Sus, Dâmbu Morii  ceea ce conferă acestui colț încântător de natură un caracter aparte cu personalitate proprie dominând dintr-o postură impozantă șesul depresiunii Bârsei.

 

II. DRUMEȚIA PROPRIU-ZISĂ

Străjuind Brașovul ca două turnuri gemene, masivele Piatra Mare și Postăvaru sunt expresia vie a unui decor carpatin de excepție. Am avut ocazia să cunosc și să explorez cărările acestor masive de poveste într-un canicular început de august 2018. În pofida ploilor care nu ne-au iertat întreaga lună iulie, un strop din fărâma de concediu ce mi-a mai rămas a fost dedicat lor, experiența împărtășită acolo rămânând în amintire ca fiind Două zile cu două masive. Rememorând cronologic desfășurarea evenimentelor aventura a început cu masivul Piatra Mare cu pornire dinspre Dâmbul Morii,  cu o ascensiune destul de solicitantă cu aprox. 1200 de m diferență de nivel. După atâta nori și ploaie. A ieșit și soarele. Și când soarele răsare, eu o tai spre Piatra Mare. Pentru brașoveanul obișnuit cu muntele o ieșire până la Dâmbu Morii echivalează cu o promenadă a sibienilor către Pădurea Dumbrava și Muzeul Satului. Ajunși în Gara Brașov în jurul orelor 08:00 dimineața am fost surprinși să aflăm că până în localitatea Dâmbu Morii ne puteam deplasa cu mijloacele de transport în comun. Așa că numaidecât ne îmbarcăm în autobuz și străbătând rând pe rând bulevardele bătrânului Brașov, ne pomenim într-un final la stația Dâmbu Morii în apropiere de localitatea Timișu de Jos. Ne aflam așadar pe DN1. Dinspre București, cu aproximativ 5 km înainte de Brașov, după o benzinărie, facem dreapta la indicatorul spre Canionul Șapte Scări și traversăm râul pe un pod mic. Ne continuăm drumul urmând indicatoarele până la un alt pod mic din apropierea unei bariere, unde întâlnim foarte multe mașini parcate. Depășind cele câteva case din localitatea Dâmbu Morii pătrundem într-o frumoasă poiană și drept în față noastră reperăm formele sculpturale ale masivului Piatra Mare. Acoperit aproape în întregime de păduri simțeam cum acesta formează o boltă umbroasă de frunzar prin care abia străbat razele soarelui. La o cotitură se ivește sus, pe umărul muntelui mici pinteni stâncoși de calcar precum și micile poieni ce îl mărginesc, imprimând parcă masivului aspectul unei cetăți cu bastioane la colțuri. Aici în mijlocul poienii pironit parcă pe o punte de corabie nu știi încotro să privești, spre pajiștea cu verdele molatec și îmbietor ori spre zidurile compacte ale muntelui. E o frumusețe uluitoare nelipsită nici de orchestra discretă a păsăruicilor.

Cât de curând ajungem și în dreptul barierei de unde traseul marcat cu bandă galbenă începe și continuă de-a lungul Văii Șipoaia, pe drum forestier, până la baza canionului Șapte Scări. Poteca urcă lin, printre poienițe și mici zone cu chei, încadrată pe ambele părți de pădure. Înainte de a vedea defileul săpat în calcare jurasice de pârâul Șipoaia se aude zgomotul cascadelor vijelioase. Deasupra se observă amenajată o tiroliană ce oferă ocazia turiștilor de a admira priveliștea văii Șipoaiei dintr-o altă perspectivă. În dreptul unei cascade mai impozante ne oprim și noi pentru a imortaliza o fotografie. Zbuciumul apei răsună necontenit nefăcând altceva decât să deștepte în noi spiritul de exaltare.

Continuăm periplul pe valea Șipoaiei și observăm cum șoseaua forestieră se îndreaptă în lungul văii  direct spre sud. După intrarea în pădure, panta șoselei se accentuează o dată cu îngustarea treptată a văii. În curând, pe versantul stâng al văii în abruptul de peste 50 m, se observă calcare. În acest sector valea Șipoaiei prezintă o asimetrie evidentă, versantul drept fiind mai domol.  După circa o jumătate de oră  în apropierea intrării în canion reperăm și căbănuța unde se plătește taxa de acces. Cât de curând urma să intrăm în Canionul Șapte Scări și pot să spun și acum după trecerea anilor că în România colț maI plin de farmec și mai variat ca acela din Canionul Șapte Scări rar   mai mi-a fost dat să  văd în lungul periplu al peregrinărilor mele pe potecile Carpaților. Un tablou atât de original, impozant și blând totodată, sălbatic și măreț, nu de multe ori îți apare privirii.  Tehnic vorbind traseul prin canion nu prezintă mari pericole, fiind amenajat pentru a fi parcurs în siguranță. Totuși, se recomandă precauție la urcatul scărilor metalice, care pot fi alunecoase din cauza apei care le stropește. Datorită frumuseții și accesibilității sale, traseul prin defileu poate fi destul de aglomerat de persoane de toate vârstele. Canionul poate fi vizitat într-un singur sens de deplasare, spre amonte. Dacă vrei să te limitezi doar la vizitarea lui și să renunți la restul traseului, la ieșirea din canion va trebui să te întorci pe partea dreaptă pe un traseu ocolitor marcat cu punct roșu, care te va aduce din nou la intrarea în canion, de unde reiei traseul pe banda galbenă spre Dâmbu Morii. Canionul  Șapte Scări este un defileu săpat în calcare jurasice situat în partea vestică a munților Piatra Mare. Lungimea lui este de 160 metri cu o diferență de nivel de 58 de metri, la o altitudine de 948 metri. Defileul este format din șapte trepte cu înălțimi între 2.5 și 15 metri, care îi dau numele și care se transformă în cascade când volumul de apă al pârâului Valea Șurii de Piatră, afluent de stânga al Șipoaiei, este ridicat. Canionul 7 Scări a ajuns să fie destinaţia preferată de weekend a celor care vor să facă drumeţie în familie. Aerul este curat, peisajul este unul superb, iar drumul nu necesită mare condiţie fizică. Canionul 7 Scări a fost mulţi ani în paragină, scările de metal datând de pe vremea comunismului. Nu era taxă de intrare și fiecare urca în canion pe riscul său. Acum în ultimii ani Regia Pădurilor Săcele a refăcut toate scările și a impus o taxă de traversare a canionului de 10 de lei.  Turiștii nu au întârziat să apară, iar zona a devenit rapid foarte cunoscută printre amatorii de drumeţii în familie. Numărul de vizitatori ai canionului a crescut exponenţial în ultimii ani, ating și 5000 de turişti pe weekend. Numărul real al vizitatorilor este însă mult mai mare deoarece sunt mulţi care vin aici, dar nu urcă în canion. Ei nu pot fi monitorizaţi pentru că nu sunt obligaţi să cumpere bilet. Ca să atragă şi mai mulţi turişti, în zonă a fost amenajată cea mai lungă tiroliană din ţară, dar şi tiroliene pentru copii. Tiroliana are în total 2,1 km şi 23 de trasee atât pentru adulţi cât şi pentri copii. Tronsoanele au o înclinaţie între două şi patru grade, iar cel mai scurt traseu are 47 de metri, iar cel mai lung 273 de metri. Pentru cei mai mici, în partea de jos a traseului sunt deschise şi două trasee cu grad de dificultate scăzut. Biletele pentru complexul de tiroliene costă 50 de lei de persoană, pentru traseele mai lungi şi de 20 de lei de persoană, pentru traseele destinate copiilor. Tiroliana porneşte de la canion, urmează traseul drumului forestier din zonă, trece pe lângă cabană şi traversează pârâul Şapte Scări prin mai multe puncte. Canionul 7 Scări este unic în Europa de Est ca mărime. Datează încă din mezozoic. Aici a fost iniţial un fund de mare (Theus) unde se spune că au locuit dinozauri. Partea de jos a canionului, care este de culoare galbenă, datează din jurasic, iar partea de sus, din triasic. La această concluzie au ajuns geologii care au făcut săpături şi au analizat fosile descoperite în stâncă.

Legenda locului spune că o drumeţie până la Canionul 7 Scări este un test pentru tinerele care vroiau să se mărite. Se spune că acest canion era locul de promenadă al mocanilor din satul Baciu (Săcele). Legendele transmise din generaţie în generaţie spun că tinerii feciori din sat îşi supuneau iubitele la două probe. Una era să le aducă în plimbare până la canion să vadă dacă sunt puternice şi nu cedează fizic. Apoi, după ce urcau împreună cele şapte scări, stăteau o noapte deasupra canionului. Dacă nu se certau deloc, atunci era meniți să fie împreună toată viaţa. Pe lângă peisajul spectaculos, canionul este recunoscut pentru minunile pe care le face asupra psihicului. Aerul este ozonat deoarece canionul se află la peste 1000 de metri altitudine, iar împreună cu zgomotul apei sunt combinaţia perfectă pentru recuperare psihologică.

Exaltați la propriu pornim în explorarea canionului observând la tot pasul tablouri atât de sănătoase și înviorătoare încât nu știi cum trece vremea. În curând apare prima treaptă de 8 m a cascadei „Şapte scări”. Se succed în continuare alte 6 trepte dintre care cea mai înaltă atinge peste 35 m. Apa se prăvăleşte zgomotos în gol, încleştată între pereţii abrupţi cu înălţimi ce depăşesc 50 m. Scările metalice care alternează cu podeţe înguste ne conduc într-o lume fantastică aflată într-un zbucium continuu. Schimbările bruşte de direcţie împiedică privirile să cuprindă în ansamblu cheile, cu o lungime de 160 m, care corespund unei diferenţe totale de nivel de 60 m.  Nici nu bănuiești emoția ce te așteaptă de îndată ce treci deschiderea boltită a canionului. Rămâi câteva clipe pironit fără voie de tabloul neînchipuit ce se desfășoară în spațiul restrâns al peretului de stâncă atotcuprinzător. Adânca uimire ce te pironește, crescută până la entuziasm privind amănuntele, provine și din gândul că atâta frumusețe simplă, dar impunătoare, își are izvorul în însușirile artistice ale naturii.

Admirând acest canion nu ai cum să nu remarci că peisajul îmbină duritatea pereților verticali, șuvoaiele albe care curg în vale și verdele viu al pădurii, fiind o oază de răcoare în zilele caniculare. La ieşirea din chei, este întâlnit imediat un traseu de legătură marcat cu triunghi albastru, care se îndreaptă spre „drumul principal”. Aventura în canion a luat sfârșit. După o porţiune mai domoală poteca se continuă abrupt urmărind firul văii presărate cu bolovani. Începe cea mai solicitantă parte a traseului. Stânci și pietre imense formează praguri înalte care îngreunează deplasarea și ne silesc uneori să folosim chiar și mâinile pe alocuri, pentru sprijin. Într-un mic popas printre cetinele bradului admirăm panorama desăvârșită a Brașovului.

După porțiunea stâncoasă,  ajungem la un indicator care ne anunță că mai sunt 25 de minute până la cabană. Încet, pădurea se mai rărește și se deschid mai multe panorame frumoase asupra împrejurimilor care ne forțează într-un fel să ne oprim pentru a le admira.

Cât de curând ajungem în culme unde ne intersectăm cu traseul bandă roșie. Poteca devine domoală iar totul culminează cu deschiderea atotcuprinzătoare de pe platoul animat de Cabana Piatra Mare. Astfel efortul depus pe acest traseu, a fost în final răsplătit de orizontul panoramic de pe platoul Cabanei Piatra Mare, de unde se pot observa Brașovul, Munții Postăvaru, precum şi o mare parte a Ţării Bârsei, iar de pe partea cealaltă a platoului (dincolo de Valea Gârcinului si de Vf. Renţea) Ciucaşul și Zăganu, munţii Neamţului. Clipe de adâncă mulțumire te cuprind aici când te afli pe unul din podiumurile ce domină vasta depresiune a Bârsei. Privind înspre creasta Pietrei Mari mozaicul de culori devine bogat. Albul stâncilor combinat cu verdele ierbii proaspete, nasc o policromie mai vie sub bătaia soarelui scăpat din nori. Simți pe moment cum natura te primește în alte încăperi decât acelea în care ai pășit până acum.

Poposim și servim o masă caldă la Cabana Piatra Mare urmând a ne continua periplul spre vârful Piatra Mare. De neuitat va rămâne celebra ciorbă de tarhon cu dresătură gătită în cel mai autentic stil ardelenesc. Clădită într-un decor de poveste cabana Piatra Mare este unul dintre cele mai fermecătoare și minunate locuri pentru recreație și odihnă. Prima constructie a fost ridicata de S.K.V. (Siebenburgischer Karpaten Verein – Clubul carpatin al Transilvaniei) în 1884, fiind inaugurata oficial în iulie 1885 urmând să fie distrusă de un incendiu în 1908. În anul 1910 se ridică a doua cabană de către E.K.E. (Erdelyreszi Karpat Egyesulet – Clubul carpatin al Transilvaniei) însă și aceasta va împărtăsi aceeași tristă soarta dispărând într-un incendiu în 1916. Cabana va fi refacută patru ani mai târziu de către Societatea turistică din Brașov (B.T.E. – Brasoi Turista Egyesulet, infiintata in 1927 și având drept tel susținerea turismului în masivul Piatra Mare). Însă destinul năpăstuit al cabanei continuă și în anul 1991 cabana va arde din nou într-un foc necruțător. În anul 2003 s-a  construit noua și actuala cabană Piatra Mare, de către E.K.E. Sacele. Noua cabană are doar 18 locuri de cazare, și este amplasată aproximativ pe locul fostei anexe. S-a realizat și aducțiune de apă, într-un izvor subteran.

Cu forțe proaspete abordăm ultima porțiune de urcuș spre vârf. Până la vârf a mai rămas de urcat o diferență de nivel de 200 m care poate fi parcursă într-o oră. Traseul se continuă spre sud, în comun cu poteca spre Poiana Stânii Pietricica (marcaj triunghi albastru). Este străbătută o înşeuare largă și în pădurea de molid se desparte spre dreapta traseul spre vârf care lasă în stânga culmea calcaroasă a Pietrei Scrise și intră într-o porţiune abruptă, cu numeroase fragmente de rocă dezagregată care contrastează puternic cu aspectul neted ai Platoului Pietrei Mari. Pe această porțiune de traseu ca niște nestemate te întâmpină stâncile fabuloase de poveste ale Pietrei Mari, martori tăcuți a unor vremuri imemoriale. Jocul luminii, decorul variat, mozaicul de stânci nasc tablouri atât de atractive, încât timpul pare că nici n-ar exista. Nu te înduri să fugi în goană făcând abstracție de comorile pe care divinitatea ți le înșiră la tot pasul.

Înainte de a ajunge la vârf  întâlnim și traseele care vin de la cascada Tamina şi de la cabana Cioplea. Panorama cuprinzătoare care se deschide larg privirilor de pe vârful Pietrei Mari (1 843 m) este de neuitat. Spre sud, Bucegii contrastează evident cu prim planul rotunjit al munţiilor mai coborîţi ai Predealului respectiv Baiului și Neamțului În zare, spre vest, se conturează o parte a lamei de ferestrău a crestei Pietrei Craiului. Imediat peste Valea Timişului, Postăvaru îşi dezvăluie numeroase detalii. Spre nord, întinsul şes al Bîrsei şi o parte a Carpaţilor Curburii în frunte cu semețul Ciucaș se pierd în depărtări. Turul de orizont este completat de culmile rotunjite ale munţilor Gârbovei, care se întind departe în zare spre sud-est oferindu-ți pe deplin sentimentul cuceririi întregului tărâm care se întinde la picioarele tale.

Încărcați de sentimente profunde coborâm de la vârf urmând poteca marcată cu cruce roșie spre Stâna de la Piatra Scrisă.  Peisajul devine bucolic cu o frumoasă zonă de poiană și ca o ultimă panoramă am surprins și Piatra Scrisă una din stâncile emblemă ale masivului.

În dreptul Stânei de sub Piatra Scrisă ne intersectăm cu marcajul banda albastră ce vine de la Timișu de Sus. Urmăm această direcție și coborâm pe bandă albastră încet prin pădure spre valea Timișului încărcați de un profund sentiment că efortul depus nu a fost zadarnic. Seara ce se apropia cu pași repezi ne-a împiedicat să admirăm o altă podoabă a Pietrei Mari, Canionul Tamina însă clipele de emoționantă frumusețe ce ne-au fost oferite traversând aceste minunății ale Carpaților ne-au făcut să uităm de aceea dezamăgire de moment. Ne-am zis tainic în gând. Poate altă dată. Munții nu se mută din loc ei ne sunt pavăză și exemplu a unei consecvențe de a rezista nemărginirii timpului pe când noi oamenii ne irosim deseori destinul cu lucruri mărunte în mare parte efemere și lipsite de sens.

III. IMPRESII LA FINAL DE DRUMEȚIE

Masivul Piatra Mare păstrează nealterată sălbăticia veritabilă a pădurilor, fantezia de culori a poienițelor însorite și liniștea neclintită a înălțimilor. Potecile sale șerpuiesc pe lângă stânci impunătoare, peșteri misterioase și izvoare repezi. Străbătându-i cărările simți cum te energizezi, bucurându-te de spectacolul naturii înconjurătoare. De pe platoul vârfului Piatra Mare priveliștea se dezvăluie copleșitoare. În depărtare se zăresc masivele Postăvaru, Bucegi, Ciucașul, munții Neamțului, munții Baiului oferindu-ți sentimentul cuceririi întregului tărâm al Bârsei ce oferă în mijlocul ei ca o floare rară decorul citadin al Brașovului.