I. PREZENTARE GENERALĂ

Munţii Baiului au un loc aparte în ansamblul turistic al Văii Prahovei în primul rând prin poziţia geografică faţă de cele două artere rutiere de circulaţie turistică – E 60 / Valea Prahovei şi DJ 102L / Valea Doftanei, dar şi prin vecinătatea cu abruptul estic al Bucegilor. Ca și localizare  Munții Baiului fac parte din Carpații de Curbură, fiind situați in partea vestică a acestora. Ei ocupa o suprafață de circa 300 kmp, în cea mai mare măsura cuprinsă în bazinele superioare ale văilor Prahova si Doftana. Cea mai mare parte a lor aparține județului Prahova iar extremitatea nordica, câteva culmi fac parte din județul Brașov.  În vest, limita lor este dată de valea Prahovei; ea poate fi ușor urmarită privind spre est din Bucegi, de pe culmea Caraiman, de pe marginile platourilor structurale ale Jepilor sau de pe vârful Furnica. Acesta separa munții Baiului de munții Bucegi intre localitățile  Sinaia si Busteni.  Limita nordică a acestor munți are un traseu sinuos. Într-o prima secțiune este dată de valea Azugii de la confluenta cu Prahova și până aproape de obârsie. Ea ii separă de culmile Clăbucetelor Predealului. Pe tot parcursul, Azuga are o vale larga, adâncita cu 350 – 400 m față de Clăbucete și 400 – 700 m în raport cu principalele vârfuri și culmi ale Unghiei Mari, Rusului, Neamțului, Cazacului din munții Baiului. În est, valea Doftanei între pasul Predeluș și localitatea Trăisteni desparte munții Baiului de munții Grohotis. La început, valea ingustă a Doftaniței separă culmile împădurite și orientate vest-est ce vin din vârfurile Paltinu, Neamțu și Rusu de cele ce coboară din pasul Predeluș și varful Priscu. La confluenta Doftanei cu Musita si valea Neagra se deschide un frumos bazinet de eroziune diferențială, cu lunci si terase largi. La sud, limita muntilor Baiului poate fi trasată pe culoarul creat de adâncirea celor două văi ale Florei, afluenți ai Prahovei și Doftanei. La nord de aceste văi se desfășoară ultimele culmi ale Baiului, cu înălțimi de 1400 – 1600 m, iar la sud un ansamblu de vârfuri și culmi netezite la 1000 – 1100 m. Contactul dintre ele se realizează prin versanți cu panta mare și o diferență de nivel de 350. – 500 m.  Datorită constituţiei geomorfologice, nu au cursuri de apă cu trasee spectaculoase. Râul Prahova, spre vest şi pârâul Doftana, spre est, adună toate pâraiele acestui masiv. Lacul Paltinul de pe pârâul Doftana, amenajat pentru alimentarea cu apă a municipiului Ploieşti, crează şi aspecte peisagistice care sporesc atractivitatea turistică zonei.
Pe teritoriul oraşului Sinaia, pe versantul stâng al râului Prahova, apar la zi izvoare de ape minerale acumulate în marnocalcarele depozitelor flişoide, de vârstă Cretacic superioare. Complexul acvifer conţine ape sulfuroase, cu o mineralizare totală de 446,1 mg/l (din care 2,5 mg/l este H2S) şi sunt recomandate pentru cură internă, în tratarea de afecţiuni ale aparatului gastro-intestinal şi hepato-biliar, precum şi în afecţiuni renale. Izvorul mineral de pe Piscul Câinelui, captat într-un bazin de beton, pe versantul stâng al văii, debitează în jur de 35.000 l/zi şi alimentează, printr-o conductă de aducţiune, o buvetă amenajată în oraşul Sinaia, adiacent drumului european. Covorul vegetal din Munţii Baiului excelează prin prezenţa pădurilor, de foioase (versanţii sudici şi sud-estici) şi conifere (versantul prahovean şi cel nordic), dar intervenţia antropică din ultimii ani a modificat sensibil distribuţia vegetaţiei forestiere. Pe versantul prahovean al masivului, amonte de Sinaia, predominante sunt pădurile de conifere, îmbogăţind imaginile cu valenţe turistice ale zonei. Golul alpin, instalat de la circa 1.600 m altitudine, are o vegetaţie alpină diversă, cu specii de plante cu flori frumos colorate, a căror cromatică încântă ochiul încă de la topirea zăpezii şi până toamna târziu (păiuşul roşu, brânduşi de primăvară şi toamnă, ţăpoşica, trifoiul, păruşca, cimbrişor de munte), cu tufişuri (de ienupăr pitic, afin, merişor) sau cu plaje întinse de muşchi şi licheni. Lumea animală este la fel de diversă, specifică tipului de vegetaţie. Speciile cu valoare cinegetică ce alcătuiesc fondurile de vânătoare (urs, lup, mistreţ, cerb, căprioară, vulpe) constituie puncte de atracţie pentru amatorii de vânătoare sportivă.

De pe culmea principală a Munţilor Baiului turistului îi este oferită o imagine spectaculoasă a Abruptului prahovean al Munţilor Bucegi. Realizarea de marcaje pe principalele poteci turistice a contribuit la dezvoltarea turismului de drumeţie montană. Formele de relief ce alcătuiesc acești munți sunt relativ monotone, deoarece sunt clădiţi pe o structură petrografică şi structurală de asemenea monotonă, ceea ce determină lipsa abrupturilor, a vârfurilor sau crestelor ascuţite, atât de comune în munţii Bucegi. Valoarea turistică este dată de elemente de potenţial natural care se constituie în resurse turistice, precum sunt: culmile domoale, rotunjite, masive, favorabile practicării drumeţiei montane; potecile turistice, marcate sau nemarcate (circa 20 trasee turistice, din care două omologate), ale căror trasee oferă iubitorilor de drumeţie montană peisaje pitoreşti asupra masivelor montane din jur; numeroase puncte de belvedere, situate pe creasta principală orientată N-S a Baiului Mare (Vf. Mierlei – 1.660 m, Vf. Vornicu – 1.627 m, Vf. Piscu Câinelui – 1.658 m, Vf. Drăgan – 1.776 m, Vf. Baiu Mare – 1.885 m, Vf. Urechea – 1.715 m ş.a.) sau pe creasta principală a Neamţului (Vf. Rusu – 1.907 m, Vf. Şteviei – 1.907 m, Vf. Neamţu – 1.923 m, Vf. Paltinu – 1.900 m ş.a.); existenţa unui domeniu schiabil, aferent staţiunilor Azuga şi Predeal, pe seama căruia şi-au căpătat notorietate ca staţiuni pentru sporturile de iarnă.  Închei prezentarea generală a Munților Baiului cu o concluzie certă Prin poziționarea lor Muntii Baiului sunt și vor rămâne mereu în umbra Bucegilor de vis-a-vis. Nu vor atinge niciodată cota de popularitate a acestora. Dar asta îi va ajuta să rămână mereu aceeași munți curați și sălbatici. Privind larga lor întindere ca și drumeț și turist iubitor de natură și frumos îți dai seama că ai nevoie de ani mulți ca să ajungi să spui că îi cunosti bine.

II. DRUMEȚIA PROPRIU-ZISĂ

Din seria masivelor cu caracter pastoral Munții Baiului au reprezentat pentru mine un  loc special. Pare comic acest masiv după nume care-i baiul, nu-i bai şi mi-am zis ori e bai ori nu e bai hai să mergem şi în Bai.  Şi m-am dus spre Baiului cu plecare din Sinaia conform indicaţiilor. Poposind pe plaiurile Baiului am rămas surprins într-un mod foarte plăcut. Nişte culmi ce-i drept nu chiar așa domoale precum par însă acoperite aproape în  totalitate cu pajişti alpine. Atunci când i-am vizitat mi-am zis cu siguranţă că munţii aceştia sunt varianta Mioriţei în versiune munteană. Peisajul a fost încântător colo sus pe culme oferindu-mi un tablou desăvârşit şi colosal al Bucegiilor. Or fi frumoşi Bucegii de jos de pe valea Prahovei însă sunt incomparabili  în masivitate şi amplitudine priviți de acolo de sus. Drumeţia a fost una cu un caracter relativ lejer obstacolul principal constituindu-l haitele de câini ciobăneşti care îşi apărau turmele de oi ca nişte adevăraţi cerberi. Memorabilă a rămas camparea de pe vârful Baiu Mare unde dimineaţa devreme am putut face o adevărată radiografie a zonei cu Bucegiul, Ciucaşul, valea Doftanei, Grohotișul, Postăvaru şi Piatra Mare. Coborârea a fost lejeră pd la pârţia Sorica şi de acolo spre Azuga.  Rămân de asemenea memorabile de pe acest masiv splendidele imagini de belvedere cu oraşele Sinaia, Buşteni şi Azuga, simţind parcă că am întreaga vale a Prahovei la picioare. De aceea acestui masiv i-am atribuit pe bună dreptate titulatura de Observatorul Prahovean. N-am putut să uit şi imaginea splendidă cu culmea şi stâna Zamora în dreptul Buşteniului precum şi tabloul de vis de pe culmea Urechea.  Să o luăm cu începutul. 15 August 2018  a fost o zi liberă ce s-a legat perfect cu week-endul ce urma să vină.  După o lună iulie plină de precipitații,  luna august ne-a întâmpinat cu o vreme relativ frumoasă deși perspectiva apariției unor ploi răzlețe încă mai bântuia previziunile meteorologice de moment.  Dar am zis că o ieșire în natură merita a fi efectuată cu prisosință.  Pornesc cu noaptea în cap de la Sibiu iar în jurul orelor 08:00 mă simt parcă catapultat pe peronul gării din Sinaia. Un început de dimineață perfect. Călătorul ce soseşte  în Sinaia, nu are cum să nu  rămână adânc impresionat, de priveliştea încântătoare pe care o prezintă risipirea ei în amfiteatru pe poalele împădurite ale munţilor Furnica şi Pietrele-Arse, şi de curăţenia şi aerul civilizat al oraşului. Într-adevăr, Sinaia, este străbătută în lung şi în lat de nenumărate străzi largi, perfect şoseluite şi mai toate mărginite de trotoare bine aranjate. Ele nu cunosc parcă  nici praful, nici noroiul. Dar traseul de astă dată nu-mi va îndruma pașii spre cărările Bucegilor cum toți ați avea tentația de a crede ci pe malul stâng al văii Prahovei.

Până și traseul turistic a fost deviat astfel încât să ocolească fosta cabană. În  fața  noastră  pleacă doi turiști dar nu stăm mult în șa fiindcă urmează o urcare cu adevărat câinească, abuptă  pe covor de frunze. Transpirăm bine, suflăm din greu și ajungem cam storși pe piciorul de munte pe unde era vechea cărare. De aici urcușul se mai

domolește asa că putem urca și schimba câte o vorbă. Facem un popas la trunchiul unui copac bătrân ca să ne mai adunăm forțele.

Ne mai așteaptă doar câteva minute de mers prin pădure și iesim în golul alpin mult mai repede decât ne așteptam. De cum ieșim din pădure și zările se deschid, priveliștea spre Munții Bucegi te lasă fără cuvinte. Iar soarele dimineții  face ca totul să pară și mai frumos.  În fața noastră reperăm creasta domoală a Baiului cu vârfurile Doamnele Tituleni, Vornicu și Mierlei culmi ce nu depășesc fiecare 1700 de metri.

Facem un popas mai lung în poiană asta și datorită  unor nori neprietenoși ce-și făceau apariția furioși dinspre sudul văii Prahovei. Aici la munte transformările naturii sunt bruște. Într-un mic desiș de pădure am hotărât să ne adăpostim pentru ca lucrurile să se mai domolească. Norul se apropia vertiginos iar o mică ploicică s-a așternut nestigherit și pe crestele Baiului.  A fost însă o tresărire de moment ce nu a lăsat în urmă decât câteva neguri și a dat naștere unor curenți ce aveau ulterior să ne necăjească pentru tot restul zilei.  După lungul popas de circa o oră și jumătate ne avântăm din nou voinicește spre crestele Baiului.  Continuam traseul ceva mai însufletiți căci belvederile începeau  să se deschidă în fata ochilor noștri. Cât de curând ajungem în apropierea Stânei Piscul Câinelui. Privind înapoi începem să vedem părți din Bucegi ce se deschidea privirii asemenea unui evantai. Marcajul punct albastru este din ce în ce mai rar însă poteca e clară. După ce trecem pe lângă o pădure de zadă ne-a așteptat din nou o parte de urcuș mai pieptiș care se finalizează chiar înainte Vârful Piscul Câinelui( 1658 metri ). O curbă de nivel ne scoate în creasta munților Baiului unde reperăm marcajul de creastă  banda roșie.  În tot acest timp în ciuda tuturor eforturilor depuse privirea ne este cucerită nestingherit de semețiile Bucegiilor.  Calcarele şi conglomeratele ce-l alcătuiesc dau material minunat pentru sculptura în amănunt, prin ajutorul dăltiţelor cu care natura știe să lucreze. Munții din jur sunt formaţi din pietre mai moi; vârfurile lor sunt mai joase însă Bucegii apar, asemenea unui monolit, deasupra celorlalţi. Se văd din toate părţile,cu aspecte diferite.

Cu un ultim efort al serii atingem și culmea Baiului Mare. Amurgul unui frumoase zile de august se profila enigmatic peste munți și zări. Aici de pe culmea Baiului Mare spectacolul vieții zugrăvea în culorii vii crestele masivelor înconjurătoare.  După felul monoton în care sunt plămădite crestele sale Baiul pare a fi în aparență ceva searbăd, fără pofta de a trezi în tine aceea aventură montană.  Dar munții uneori sunt și oglinda sufletului.  Varietatea crestelor înconjurătoare fac din acest masiv un adevărat epicentru montan dinspre care se propagă frumusețea și liniștea recreativă.  Aici simți pe deplin cum Ciucașul, Neamțu, Grohotișu își dau mâna cu Bucegiul și se pierd în zare până spre culmile Postăvarului și ale Pietrei Mari.  Din dreptul vârfului reperăm și culoarul văii Rele ce conferă locului o impunătoare înfățișare undele ei pierzându-se prin desișul pădurii până jos în dreptul localității Sinaia de unde am venit.  în acest decor vis din care simțeam că am pe deplin valea Prahovei la picioare, am întins cortul. În curând noaptea s-a așternut peste culmile blânde ale Baiului.

Dimineața,  lecuitoarea bolilor sufletești ne-a insuflat din nou beția de viață și nu de multe ori mi-am dat seama că sănătatea trupului, a minții și a sufletului e urmarea traiului în natură.  Aici de  pe culmile Baiului seninul cerului curat parcă se oglindește pe fundalul crestelor priporoase ale Bucegiului.  De aici poți repera în voie linia crestei pornind de la Caraiman, Crucea Eroilor Neamului, Coștila, Omu și Bucșoiu Mare.

Pornim mai departe în periplul nostru pe creasta Baiului.  Cât de curând depășim pe curbă de nivel vârful Baiu Mic și ne trezim numaidecât în șaua Băiuțu. În fața noastră se profilau tot mai vizibil cei doi jandarmi ai Bârsei, Postăvaru și Piatra Mare iar înspre Poiana Țapului și Bușteni linia prelungă a Culmii Zamora.

Ajungem numaidecât și pe vârful Băiuțu unde simți cum parcă Bușteniul și Poiana Țapului ți se deschid la picioare. Sentimentul nu este așa de măreț ca și cel din dreptul abruptului stâncos de la Crucea Eroilor Neamului însă este parcă mai încărcat de un pitoresc profund. Simți cum imașul pășunea largă se pierde până înspre vale acolo de unde legendarii ciobani prahoveni își mână turmele agale până înspre depărtatele plaiuri de pe valea Doftanei și Teleajenului.

Ultima porțiune a crestei a căpătat accentul unei adevărate promenade care mi-a dat prilejul să admir dintr-o altă perspectivă conturul văii Prahovei.  Aici de pe culmile Urechea și Sorica poți admira în voie salba de localități Poiana Țapului, Bușteni și Azuga precum și crestele din ce în ce mai dominante ale Postăvarului și Pietrei Mari care începând de la Clăbucetul Azugii desenează culoarul văii Timișului. Pe partea estică a crestei ne-am intersectat și cu traseul marcat ce coboară spre valea Doftanei pe culmea Petru Orjogoaia,  o potecă nemarcată  făcând legătura și cu munții Neamțului.

Într-un final am ajuns și în dreptul telegondolei de la pârtia Sorica. Mica aventură de week-end pe creasta Baiului se apropia de sfârșit.  Înspre vale se profila Azuga și am știut că odată ajuns acolo acel vis frumos pe care l-am trăit cu atâta intensitate se va stinge în neantul monoton al traiului zilnic.  Ca un mesaj de la revedere mai întorc încă odată privirea în toate zările. La unison Bucegiul, Postăvaru, Piatra Mare și Baiu parcă  mă salută maiestuos și am simțit pe moment cum aceștia prin culori și forme, prin freamătul născut de undele vântului, posedă atâtea mijloace să te subjuge, încât topește până și sufletul împietrit.

III. IMPRESII LA FINAL DE DRUMEȚIE

Situați strategic la confluența văii Prahovei cu masivul Bucegi, munților Baiului pe bună dreptate le putem atribui titulatura de Observatorul Prahovean oferind și o întreagă radiografie a zonei Carpaților de Curbură începând cu masivele dominante ale Țării Bârsei, Postăvaru și Piatra Mare și continuând cu Ciucașu, Munții Neamțului și Munții Grohotișului. Pășind pe culmile sale domoale ai ocazia de a descoperi valea Prahovei dintr-o altă perspectivă a unui tablou carpatin magic, sclipitor zugrăvit în culori vii aici la limita Orientalilor cu Meridionalii.